Respectul

Buna ziua dragi cititori crestini! Astazi vreau sa va prezint pe foarte scurt importanta si respectarea autoritatilor, lucru pe care inclusiv Domnul nostru Isus ne invata si chiar se da exemplu pe sine cum respecta pe cei cu pozitii inalte. Fac acest lucru fiindca mai intai de toate, ieri am sarbatorit ziua nationala a Romaniei, dar si pentru ca suntem in perioada de camapanie politica si lumea treubie sa stie ca un vot nu trebui dat contra cuiva, ci pro cineva.

Nu am sa va dau citate de aceasta data din Biblie, fiindca practic toata Scriptura invata la respectul autoritatilor, prin natura ei. Dar da, intradevar, exista si parti unde este prezentat clar acest aspect, fiind prezente atat in Vechiul Testament, cat si in Noul Testament.

Eu ma voi referi la totusi doar la Noul Testament, unde Isus pe vremea cand, copil fiind, a ramas alaturi de batranii adunarii la Templu. Sunt sigur ca toata lumea cunoaste aceasta povestioara, dar o parte extrem de interesanta este faptul ca desi Isus le-a spus parintilor ca locul Lui este in Templu, cand acestia si-au spus cuvantul si l-au chemat acasa, Isus nu a mai spus nimic si dand dovada de ascultate fara de cei ce pe Pamant au autoritate asupra Lui, fiindu-i parinti.

In definitiv cei ce dobandesc pozitii importante intr-un stat, sunt pusi acolo de Dumnezeu si chiar daca uneori nu ne place de ei, pentru o mai buna intelegere si pentru respectarea Cuvantului lui Dumnezeu este necesar, absolut necesar sa respectam autoritatile. Astfel, poate vom fi si noi priviti altfel de aceia care au putere si Dumnezeu se va bucura daca totul este facut dupa randuiala Lui si ne va da binecuvantari.

Sa aveti o zi superba si Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Nadia Comaneci

            Buna ziua! Facem ce facem si iar ne intoarcem la gimnastica! Si daca data trecuta am vorbit despre Sandra Izbasa, de aceasta data vom vorbi despre campioana absoluta a tuturor timpurilor, Nadia Comaneci!

Nadia Elena Comaneci este o gimnasta romana, prima gimnasta din lume care a primit nota zece intr-un concurs olimpic de gimnastica. Este castigatoare a cinci medalii olimpice de aur. Este considerata a fi una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX si una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile, „Zeita de la Montreal”, prima gimnasta a epocii moderne care a luat 10 absolut. Este primul sportiv roman inclus in memorialul International Gymnastics Hall of Fame.

Nadia s-a nascut la Onesti, fiica a lui Gheorghe si Stefania-Alexandrina Comaneci; a fost botezata dupa „Nadejda” („Speranta”), eroina a unui film. Unele surse sustin ca s-ar fi nascut ca „Anna Kemenes”.

A concurat pentru prima data la nivel national in Romania, in 1970, ca membra a echipei orasului sau. Curand, a inceput antrenamentele cuBéla Károlyi si sotia acestuia, Márta Károlyi, care au emigrat mai tarziu in Statele Unite, devenind antrenori ai multor gimnaste americane. La varsta de 13 ani, primul succes major al lui Comaneci a fost castigarea a trei medalii de aur si una de argint la Campionatele Europene din 1975, de la Skien, Norvegia. In acelasi an, agentia de stiri Associated Press a numit-o "Atleta Anului in Romania".

La 14 ani, Comaneci a devenit o stea a Jocurilor Olimpice de Vara din 1976 de la Montreal, Québec. Nu numai ca a devenit prima gimnasta care a obtinut scorul perfect de zece la olimpiada (de sapte ori), dar a si castigat trei medalii de aur (la individual compus, barna si paralele), o medalie de argint (echipa compus) si bronz (sol). Acasa, succesul sau i-a adus distinctia de „Erou al Muncii Socialiste”, fiind cea mai tanara romanca distinsa cu acest titlu.

Comaneci si-a aparat titlul european in 1977, dar echipa Romaniei a iesit din competitie in finale, in semn de protest contra arbitrajului. La Campionatele Mondiale din 1978 a concurat o Nadia Comaneci cu greutate peste medie si iesita din forma. Caderea la paralele a trimis-o pe locul 4, insa a castigat titlul la barna.

In 1979, Comaneci, din nou la greutate normala, a castigat cel de-al treilea titlu suprem (devenind primul sportiv din istoria gimnasticii care a reusit aceasta performanta). La Campionatele Mondiale din decembrie, ea a castigat concursul preliminar, dar a fost spitalizata inainte de a participa la concursul pe echipe, din cauza unei infectari a sangelui in urma unei taieturi la incheietura mainii, cauzata de o catarama din metal. In ciuda recomandarilor doctorilor, ea a parasit spitalul si a concurat la barna, unde a obtinut nota 9,95. Performanta sa a conferit Romaniei prima medalie de aur in concursul pe echipe.

A participat si la Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova, clasandu-se a doua dupa Elena Davidova la individual compus, cand a fost nevoita sa astepte pentru nota pana ce Davidova si-a incheiat exercitiul. Nadia si-a pastrat titlul la barna, dar a castigat si o noua medalie de aur, la sol, si una de argint, impreuna cu echipa.

Comaneci s-a retras din activitatea competitionala dupa aceste Jocuri. Intre 1984 si 1989 ea a fost membra aFederatiei Romane de Gimnastica si a ajutat la antrenarea gimnastilor juniori romani. In noaptea de 27/28 noiembrie1989 a trecut ilegal granita romano-maghiara^[6], in cele din urma solicitand azil politic guvernului Statelor Unite. Acest gest dramatic a avut un efect major asupra opiniei publice, chiar asupra familiei conducatoare a Romaniei. Nadia si-a petrecut urmatorii ani promovand linii vestimentare pentru gimnastica, lenjerie Jockey, echipament de aerobic si rochii de mireasa. In 1994, s-a logodit cu gimnastul american Bart Conner si s-a intors in Romania pentru prima data de la plecare. Comaneci si Conner s-au casatorit in Romania in luna aprilie a anului 1996.

In 1999, Comaneci a devenit primul sportiv invitat sa vorbeasca la Natiunile Unite, pentru a lansa Anul 2000, Anul International al Voluntariatului. Nadia este in prezent ocupata cu gimnastica si munca de caritate in intreaga lume. Ea si sotul sau sunt proprietarii Academiei de Gimnastica Bart Conner Gymnastics Academy, Perfect 10 Production Company si ai catorva magazine de echipamente sportive, precum si editori ai Magazinului de Gimnastica Internationala.

Nadia Comaneci este vicepresedinte al Consiliului Director al Special Olympics, Presedinte Onorific al Federatiei Romane de Gimnastica, Presedinte Onorific al Comitetului Olimpic Roman, Ambasadorul Sporturilor Romanesti, Vicepresedinte in Consiliul Director al Asociatiei Distrofiei Musculare, si membra a Fundatiei Federatiei Internationale de Gimnastica. A fost distinsa de doua ori cu Ordinul Olimpic, acordat de CIO.

In decembrie 2003, i s-a publicat prima sa carte, Scrisori catre o tanara gimnasta (in engleza: Letters To A Young Gymnast). Nadia a creat o clinica de caritate in Bucuresti pentru a ajuta copii orfani din Romania.

Sa speram ca tot din Romania va mai aparea intr-un viitor, candva o a doua Nadia.

Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Cristian Chirila

                Buna ziua dragi cititori! Astazi daca este vineri, avem parte de o rubrica din lumea sportului si pentru ca sa mai variem un pic meniul, m-am gandit sa va prezint un tanar nemaipomenit un baiat care a rupt gura targului prin practicarea sahului.

„Sportul mintii“ - practicat de la 5 ani

Un tanar ce abia a implinit 17 ani a reusit sa faca din pasiunea sa pentru sah o performanta. La doar 7 ani, Cristian Chirila a ajuns campion national la categoria sa de varsta, vicecampion european, la varsta de 8 ani.

A fost de doua ori campion mondial scolar, pentru ca in 2007 sa cucereasca alte trei titluri – campion european la sah rapid, vicecampion european la dezlegari si campion mondial la categoria 16 ani, victorie obtinuta in Turcia, la Antalya.

Tanarul, elev in clasa a X-a la Liceul Sportiv „Emil Racovita“, este legitimat la doua cluburi, Central Bucuresti si AEM Luxten Timisoara. „Multa lume are impresia ca la sah sunt numai tocilari. E fals. La sah sunt chiar persoane sociabile”, atrage atentia pustiul care, prin prezenta sa, darama mitul creat in jurul sahistilor.

Nu are ochelari, nu se pricepe prea mult la materiile exacte de la scoala si intr-o vreme chiar a avut un cercel in ureche. „Paradoxal, la matematica nu sunt foarte bun. Imi plac limba si literatura romana si limbile straine, care ma ajuta foarte mult la competitii. Profesorii au fost tot timpul intelegatori si au apreciat ce fac”, spune adolescentul.

O simpla epidemie de gripa la gradinita i-a schimbat viata. „Aveam 5 ani si jumatate si tata mi-a zis ca nu o sa ma mai trimita, dar ca nu o sa stau degeaba, ci o sa joc sah. Si asa am inceput sa facem antrenamente cate 5-6 ore pe zi”, spune tanarul campion. De altfel, tatal sau, Radu Catalin Chirila, care este arbitru international de sah, a fost si primul sau antrenor.

Tatal – depasit de un pusti de 13 ani

„Pe tata l-am depasit la 13-14 ani. Nu mai putea face fata antrenamentului si atunci a cautat pe altcineva”, povesteste Cristian. Dupa ce a trecut prin mainile catorva maestri, l-a descoperit pe Mihail Ghinda, cel care „ma bate adesea la cap sa nu ies in discoteca atunci cand am competitii” si „m-a ajutat foarte mult la campionatul mondial de juniori, mai ales ca vorbeam in fiecare seara pe Messenger”.

Isi aduce aminte de partidele demonstrative pe care le incepea atunci cand era mic. „Atunci mergeam la club si ma simteam cel mai bun, chiar daca ma bateau, chiar daca eu castigam. Sahul este complex si devine din ce in ce mai greu, odata ce nivelul creste”, spune campionul si nu uita sa il aminteasca pe un jucator de varsta lui, Carsten, pe care il admira pentru reusitele sale.

Cheia succesului – multa munca si putin talent. „Conteaza abilitatile tactice. Trebuie sa te descurci cu anumite pozitii la prima vedere. Strategia conteaza si ea foarte mult. Eu ma descurc mai bine in pozitiile tactice si citesc destul de multe carti. Exista programe speciale unde poti sa vezi orice partida vrei. Analizez adversarul”. Insa asta nu il impiedica sa nu simta un gol in stomac atunci cand are in fata un adversar redutabil si o tabla de sah.

„Indiferent de concurs, mereu am emotii, mai ales la prima partida. Ma cert cu mine insumi cand gresesc. Daca pierd o partida, ma demoralizez, dar o iau de la capat. Cand joci, depui un efort psihic enorm. Dupa o partida, ma simt epuizat, si asta se rasfrange si asupra corpului”, descrie sahistul, trairile sale.

Gari Kasparov – adversarul mult dorit

Superstitia si-a facut loc in viata sa. La Campionatul European de acum doi ani, totul a mers ceas. La fiecare partida a plecat pe jos, insa in a sasea zi a plouat si si-a zis ca sansa nu i-a mai suras. „Stiam ca o sa pierd. Nu am mai mers pe jos si s-a intamplat exact ce gandisem, dar nu cred intotdeauna in supersitii”, completeaza juniorul.

Cristian nu vede viitorul in afara sahului. Tinta lui pentru acest an este sa obtina un rating cat mai ridicat in topul ELO, pentru a-si consolida pozitia, si sa isi duca la indeplinire visul, sa devina mare maestru international, mai ales ca din sah se poate castiga destul de bine. Pentru ca are un stil agresiv, si-ar dori sa isi infrunte calitatile cu celebrul Gari Kasparov. O partida care se anunta plina de „combinatii la tot pasul si pozitii pe muchie de cutit”. (R. N.)

„Ma simteam cel mai bun chiar daca ma bateau, chiar daca eu castigam“ Cristian Chirila (sahist)

                Sursa:Gandul.info

                Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Stefan Lucian

Buna ziua dragi cititori! Fiindca este joi, vorbim astazi despre o personalitate. Si mai concret am ales sa vi-l prezint marele pictor roman Stefan Lucian.

Stefan Luchian s-a nascut la 1 februarie 1868, la Stefanesti, un sat (azi oras) din Botosani, ca fiu al maiorului Dumitru Luchian si al Elenei Chiriacescu. Vocatia viitorului pictor se declara inca din copilarie. El rezista cu incapatanare eforturilor mamei sale de a-l inscrie la scoala militara. In 1873 familia se muta la Bucuresti. Stefan Luchian se inscrie in 1885 la clasa de pictura a Scolii Nationale de Arte Frumoase, pe care o absolva in 1889, obtinand medalia de bronz pentru un Cap de expresie si un Studiu dupa natura. Maestru nedisputat i-a fost, in aceasta perioada de formare, Nicolae Grigorescu, la care Luchian gasi incurajarea, fara sa-i impiedice libera dezvoltare a personalitatii. In toamna anului 1889 pleaca la München, unde studiaza doua semestre la Academia de arte frumoase si executa copii dupa operele lui Correggio si Rembrandt, aflate la Muzeul de arta. Revine in tara in 1890 si participa la prima expozitie a societatii de arta Cercul artistic. Pleaca in anul urmator la Paris, unde studiaza la Academia Julian si cunoaste, in muzee si expozitii, viata artistica pariziana, aflata in acea perioada in plina efervescenta impresionista. Tabloul Ultima cursa de toamna arata influenta evidenta a lui Manet si Degas, dar si ecoul unor predilectii mondene, pe care Luchian va continua sa le aiba pentru o vreme si la Bucuresti.

Revenit la Bucuresti, va fi in 1896 principalul initiator al "Expozitiei artistilor independenti", care se va deschide chiar in fata Salonului Oficial. Se inscrie la concursul pentru ocuparea catedrei de pictura a Scolii de Belle-Arte din Iasi, de la care se retrage insa, protestand impotriva masinatiunilor de culise. In 1900 participa cu doua pasteluri la "Expozitia Universala" de la Paris. In acelasi an apar primele manifestari ale unei afectiuni ale maduvei spinarii, maladie cunoscuta sub numele de Scleroza Multipla, care, dupa ameliorari trecatoare alternand cu noi agravari, il lasa infirm pentru tot restul vietii. Soarta ii este potrivnica, boala si saracia materiala mergand mana in mana. Continua totusi sa lucreze cu frenezie si pana in anul 1915 expune neintrerupt la diverse expozitii. Prezenta eminenta in viata artistica a timpului, Luchian nu cunoaste pentru multa vreme succesul. Astfel, la expozitia sa din1905, singurul cumparator al unui tablou a fost pictorul Grigorescu. Un grup restrans de admiratori si prieteni il aclama, conditia sa materiala continua insa sa fie dintre cele mai precare.

Din 1909 pana la sfarsitul vietii va fi tintuit in fotoliu. Fixase insa in memorie "splendorile scanteietoare" ale peisajului romanesc, pe care il va reda intr-o serie intreaga de opere, adevarate miracole de simplitate si de finete, de sinteza cromatica si arhitecturala a formelor, de colorit stralucit si delicat totodata. Tehnicii uleiului Luchian ii alatura, pentru peisaj si pentru multe dintre naturile moarte cu flori, pastelul, cu care ajunge la o maiestrie neegalata. Fluiditatea contururilor, delicatetea catifelata a petalelor, le-a evocat cel mai bine prin intermediul pastelului. Luchian incepuse sa picteze flori mai dinainte, dar abia din 1908 el isi concentreaza in aceasta directie toata energia creatoare, toata pasiunea pentru natura, toata dragostea pentru viata si pentru frumos. Iata de ce "florile" lui Luchian au acea intensitate aproape dramatica a sentimentului, acea lumina interioara, acea simplitate grava care fac din multe dintre ele - este de ajuns sa mentionam Anemonele - adevarate capodopere.

Luchian a murit la 28 iunie 1916. Catre sfarsitul vietii nu mai putea tine penelul cu degetele paralizate. Punea pe cineva sa i-l lege de incheietura mainii. Astfel se sfarsea, in flacara unei inepuizabile pasiuni pentru arta sa, viata unui pictor.

Iata si cateva dintre lucrarile lui:

Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Nicolae Paulescu

Buna ziua dragi cititori! Fiind joi, astazi vorbim despre o personalitate, ci anume Nicolae Constantin Paulescu, care merita toata aprecierea.

Nicolae Constantin Paulescu s-a nascut in data de 8 noiembriein Bucuresti si a murit in data de 19 iulie 1931 tot in capitala. A fost un om de stiinta roman, medic si fiziolog, profesor la Facultatea de Medicina din Bucuresti, ce a contribuit la descoperirea hormonului antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai tarziu insulina. „Pancreina” brevetata de Paulescu in aprilie 1922 era un extract apos al omogenizatului tisular de pancreas bovin, purificat partial prin adaugare de acid clorhidric si soda caustica. Acest preparat a fost administrat de Paulescu bolnavilor sai numai sub forma de clisma si nu a avut nici un efect asupra glicemiei. Insulina a fost extrasa si purificata pentru prima oara de biochimistulcanadian James B. Collip in decembrie 1921 prin tratarea omogenizatului tisular de pancreas bovin cu alcool, eter si din nou alcool. Acest extract si-a dovedit eficacitatea in mod spectaculos incepand din ianuarie 1922, cand a fost injectat de Frederick G. Banting bolnavilor de laToronto General Hospital.

Si pana la urma cine a descoperit insulina?

Laguesse in 1893 si Leonid V. Sobolev in 1899 au sugerat ca insulele lui Langerhans (descoperite de acesta in 1869) produc o substanta care controleaza metabolismul carbohidratilor.^[1]. Aceasta substanta a fost numita "insulina" de belgianul Jean de Meyer in 1909. In 1903 John Rennnie si Thomas Fraser au incercat fara succes un tratament oral cu cu extras de cod (care are insulele separate de pancreasul exocrin). In 1904 au incercat injectarea hipodermica la om, dar au renuntat datorita efectelor secundare. In 1906, la Berlin, Georg Zuelzer a aplicat metoda precipitarii proteinelor din extrasul pancreatic cu alcool si a testat acest tratament pe 8 pacienti, constatand eliminarea glicozuriei si cetonuriei, dar au renuntat din nou datorita efectelor secundare. In 1908 Ernest Scott a obtinut reducerea glucozei urinare la 3 caini cu extras de pancreas tratat cu alcool. Efectul hipoglicemiant al unui extract pancreatic injectat intravenos la cainele pancreatectomizat a fost demonstrat de Israel S. Kleiner (1915, 1919). Efectul unui extract pancreatic asupra corpilor cetonici si ureii (substante produse indiabetul zaharat dezechilibrat) a fost demonstrat de Paulescu (1921). Descoperirea unui extract pancreatic eficace in tratamentul diabetuluila om ii apartine lui James B. Collip, care a lucrat sub indrumarea lui John J.R. Macleod la Toronto in 1921.

Nicolae Constantin Paulescu s-a nascut la 8 noiembrie 1869 in Bucuresti pe Calea Mosilor nr. 69, parintii fiind Costache Paulescu, de profesie negustor si Maria Paulescu (nascuta Dan­covici). Nicolae C. Paulescu urmeaza clasele elementare la „Scoala primara de baieti nr. 1, Culoarea de Galben” si, in 1880, se inscrie la „Gimnaziul Mihai Bravul” (Liceul Mihai Viteazul), pe care-l va absolvi in 1888. Inca din anii liceului, a dovedit o deosebita inclinare pentru stiintele naturale, pentru fizica si chimie, precum si pentru limbile straine, clasice si moderne.

Nicolae Paulescu a studiat medicina la Paris, incepand cu anul 1888, obtinand in 1897 titlul de Doctor in Medicina cu teza Recherches sur la structure de la rate (Cercetari asupra structurii splinei). A lucrat in spitalele din Paris, mai intai ca extern la spitalul parizian „Hôtel-Dieu” (1891-1894) in serviciul profesorului Étienne Lancereaux, ilustru clinician si anatomo-patolog, si apoi ca intern (1894-1897) sau ca medic secundar (1897-1900) la spitalul Notre Dame du Perpétuel-Secours, fiind adjunct al profesorului Lancereaux si secretar de redactie al revistei Journal de Médecine Interne.^[4] In anii 1897-1898 a urmat si cursurile de chimie biologica si fiziologie generala la Facultatea de Stiinte din Paris, obtinand in 1899 titlul de Doctor in Stiinte cu lucrarileCercetari experimentale asupra modificarilor ritmului miscarilor respiratorii si cardiace sub influenta diverselor pozitii ale corpului si Cauzele determinante si mecanismul mortii rapide consecutiva trecerii de la pozitia orizontala la cea verticala. In anul 1901, obtine la Universitatea din Paris al doilea doctorat in stiinte cu dizertatia Étude comparative de l'action des chlorures alcalines sur la matière vivante (Studiu comparativ asupra actiunii clorurilor alcaline asupra materiei vii).

In anul 1900 se reintoarce in tara si este numit profesor de Fiziologie la Facultatea de Medicina si Director al Clinicii de Medicina interna de la spitalulSt. Vincent de Paul din Bucuresti.

In anul 1902 isi deschide cursul de Fiziologie cu prelegerea „Generatia spontanee si darwinismul in fata metodei experimentale” iar in 1905 tine trei lectii faimoase („Finalitatea in biologie”, „Materialismul”, „Suflet si Dumnezeu”) ce vor alcatui volumul Notiunile „suflet” si „Dumnezeu” in fiziologie, publicat in acelasi an si reeditat in 1944 si 1999. Conceptiile sale antidarwiniene vor determina o apriga polemica cu Nicolae Leon si Dimitrie Voinov in paginile revistelor Convorbiri literare si Spitalul.

Nicolae Paulescu a desfasurat o remarcabila activitate de cercetare stiintifica in domeniul fiziologiei, privind in special metabolismul glucidelor, patogeneza diabetului zaharat, rolul pancreasului in asimilitia nutritiva, coagularea sangelui, mecanismul mortii subite s.a. In 1906 a elaborat o metoda originala de extirpare a hipofizei la caine pe cale trans-temporala, care ulterior va fi aplicata in chirurgia hipofizei la om.

In sesiunea din 23 iulie 1921 a Societatii de Biologie, Nicolae Paulescu prezinta in patru comunicari rezultatele cercetarilor sale privind actiunea extractului pancreatic in cazurile de diabet, comunicari ce sunt publicate in revista Societatii. Paulescu publica separarea unui principiu activ antidiabetic din pancreas, pe care il denumeste pancreina, si in numarul din 31 august1921 al revistei de specialitate Archives Internationales de Physiologie, revista cu aparitie simultana in Franta si Belgia. In anul 1922, Paulescu obtine, de la Ministerul Industriei si Comertului din Romania, brevetul de inventie nr. 6255 intitulat „Pancreina si procedeul sau de fabricare”. In nici una din publicatii, Nicolae Paulescu nu aminteste de experimentele similare publicate de Israel Kleiner in 1915 si 1919.

Aceste publicatii au precedat cu 8-10 luni anuntarea de catre Fr. Grant Banting si Ch. Herbert Best din Toronto (Canada) a descoperirii insulinei. Bazandu-se pe o traducere incorecta a textului articolelor publicate, Banting si Best neaga influenta rezultatelor la care ajunsese profesorul Paulescu si afirma ca desi Paulescu a demostrat eficacitatea extrasului pancreatic in a reduce cantitatea zaharului sau a ureei din sange a animalelor diabetice, el ar fi declarat ca injectiile nu ar avea efect:

„Paulesco has recently demonstrated the reducing effects of whole gland extract upon the amounts of sugar, ureea and acetone bodies in the blood and urine of diabetic animals. He states that injections into peripheral veins produce no effect and his experiments show that second injections do not produce such marked effect as the first. ”

— Banting FG & Best CH.,  Journal of Laboratory and Clinical Medecine, 1922

Comitetul de acordare a Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicina din anul 1923 ii recompenseaza pe Frederick G. Banting si John Macleod [2]pentru demonstrarea primului tratament eficace pentru diabet la om.

Raspunzand campaniei internationale initiata de fiziologul scotian Ian Murray, profesorul A.W.K. Tiselius, vicepresedinte al Fundatiei Nobel, recunoaste in 1969 meritele lui Nicolae Paulescu in descoperirea tratamentului antidiabetic, exprimandu-si speranta ca „opera de pionerat” a lui Paulescu va fi elogiata cum se cuvine de forurile stiintifice internationale. In cartea The Priority of N.C. Paulescu in the Discovery of Insulin, publicata in 1976 profesorul Ioan Pavel a prezentat documente incontestabile care atesta meritele lui Paulescu.

In anul 1990, Nicolae Paulescu a fost numit post mortem membru al Academiei Romane.

Articolul de astazi, poate ca a fost putin cam lung, dar cu siguranta a meritat.

Dumnezeu sa va binecuvanteze!