Unguri, secui si sasi

Buna ziua dragi cititori! Este luni, asadar avem parte de o noua lectie de istorie! De aceasta data vom vorbi despre prezenta pe pamanturile romanesti a ungurilor, secuilor si sasilor.

Instalati in Campia Pannonica la sfarsitul secolului al IX-lea, maghiarii, numiti mai tarziu unguri, si-au inceput expansiunea spre rasarit unde s-a lovit de rezistenta armata a populatiilor slave, turanice si romanesti din interiorul si exteriorul arcului carpatic. In aceasta expansiune s-au bizuit pe secui si pe sasi. Cucerirea maghiara a grabit procesul de cristalizare politica din Transilvania ducand la constituirea voievodatului.

Ungurii. Venind dinspre regiunile muntilor Altai, maghiarii, de origine fino-ugrica, au inaintat spre apus ocupand succesiv tinuturile de stepa intre cursul mijlociu al Volgai si Muntii Ural, apoi cele dintre Nipru si Don, pentru a ajunge in nordul Marii Negre. Sub conducerea lui Árpád au parasit si aceasta regiune si traversand Carpatii Nordici, s-au asezat in Campia Pannonica, intr-o regiune numita Tara Ugvarului, de unde si denumirea de unguri data noilor veniti. Reunite intr-un stat, triburile maghiare au intreprins numeroase expeditii de jaf spre apusul Europei carora le-a pus capat Otto cel Mare in lupta de la Luchfeld. Spre sud au fost intampinati de bizantini, iar spre est au dat peste romani si slavi aflati ni plin proces de structurare politico-statala. Gesta Hungarorum, cronica notarului anonim al regelui Béla, mentiona existenta la sfarsitul secolului al IX-lea a trei ducate sau voievodate ale lui Gelu, Glad si Menumorut. Pe masura inaintarii initiale de Stefan spre centrul si sudul Transilvaniei, maghiarii au anihilat structurile politice autohtone, la sfarsitul secolului al XII-lea si inceputul secolului al XIII-lea, cucerirea Transilvaniei fiind incheiata. Contactul dintre populatia romano-slava si unguri poate fi pusa in evidenta printr-o serie de influente lingvistice reciproce.

Secuii. Extinderea stapanirii Regatului Maghiar pana la limita Carpatilor Meridionali si rasariteni s-a facut cu aportul secuilor. Inruditi cu maghiarii si luptatori de avangarda ai acestora in perioada cuceririi Pannoniei, secuii au fost instalati in Transilvania mai intai in Bihor, apoi pe Mures si Tarnave, iar la inceputul secolului al XIII-lea in curbura Carpatilor pentru apararea trecatorilor si granitelor. Cronicarul de la Kéza ne relateaza ca ei au convietuit pasnic cu populatia romaneasca din Transilvania, imprumutand multe elemente de civilizatie ca portul, scrisul si felul de a-si face casele. Cunoscand initial o organizare gentilic arhaica pe triburi si neamuri impartite pe ramuri, secuii au evoluat treptat spre o organizare proprie de tip feudal, bazata pe respectarea autonomiei recunoscute de regalitatea maghiara.

Sasii. Colonistii germani cunoscuti in general sub denumirea de sasi au sosit in Transivania in grupuri mici si s-au asezat in regiunea Orastiei, Sibiului, a Tarnavelor si in Tara Barsei, ajungand in nord pana in regiunea Bistritei-Nasaud. Veniti de prin partile Flandrei, ale Rinului mijlociu si al Saxoniei, au primit proprietati intinse si privilegii si si-au intemeiat asezari proprii, avand o contributie insemnata la dezvoltarea comertului, a mestesugurilor si a mineritului. Orase ca Sibiu, Brasov, Sighisoara, Medias, Bistrita, intemeiate de ei, au cunoscut o puternica inflorire. Organizarea autonoma a sasilor, dependenta directa de regalitatea maghiara si libertatile de care s-au bucurat au fost consemnate in Andreanum, emis de regele Andrei al II-lea, in care sunt cuprinse si importante stiri referitoare la romanii din acel teritoriu.

Pentru a opri invaziile cumanilor stabiliti la sud de Carpati si a deschide calea expansiunii maghiare peste munti, regele Andrei al II-lea a instalat in Tara Barsei Ordinul Cavalerilor Teutoni. Acestia intrand in conflict cu regatul maghiar, au parasit la scurt timp Transilvania, urme ale trecerii lor fiind Feldioara si Codlea. In temeiul unui privilegiu din 1247 a fost adus la Severin un detasament al Ordinului Cavalerilor Ioaniti cu misiunea de a apara regatul impotriva tatarilor si de a participa la expeditiile organizate la sud de Dunare. Cavalerilor Ioaniti le era destinat un vast teritoriu (Tara Severinului), pe care din motive necunoscute l-au ocupat doar etemer.

Acum dupa cum observati, nu trebuie negat faptul ca maghiarii au si ei partea lor pozitiva pentru dezvoltarea Transilvaniei, insa nu trebuie uitat nici faptul ca poporul roman a fost acolo de cu mult inainte.

Dumnezeu sa va binecuvanteze!