Legenda Muresului si Oltului

Buna ziua dragii mei cititori! Fiindca astazi vreau sa va prezint ceva mai deosebit, iar tema generala este geografia, m-am gandit sa spun o legenda veche, legenda Muresului si Oltului.

Aceasta intamplare s-a petrecut tare, tare demult, in vremea cand umblau inca pe pamant sa faca rele tot felul de dihanii. Atunci traia pe plaiul nostru, in varful unor munti inalti un batran numit Hasmas. El sta acolo zi si noapte ca intrun turn, priveghind sa nu i se intample tarii vreun rau. Pentru asta printii si regii din imprejurimi  il cinsteau si il pretuiau. Ori de cate ori aparea vreo primejdie, batranul ii vestea pe regii din imprejurimi si el insusi lupta impotriva vrasmasilor.

Hasmas, impovarat de ani, nu mai avea priviri atat de agere ca altadata. Avea insa langa el doi feciori zdraveni, Muresul si Oltul.

-Copiii mei, le-a spus batranul, am sa va cer ceva.

-Graieste, tata! A spus unul dinte fii.

- Sa fiti intotdeauna frati buni si sa nu va despartiti niciodata, sa fiti ochi pentru tara si brate ce pot sa o apere. Acela care-si va incalca juramintele va pati rau.

A luat batranul palosul sau cel temut, l-a rupt in doua si a dat cate o bucata fiecarui copil. Palosul era vrajit, dusmanul care va fi lovit cu el se va face stana de piatra.

Dupa un timp a venit vestea ca navalesc dusmanii pe pamantul tarii. Muresul a privit spre miazanoapte si asfintit, iar Oltul spre rasarit. Erau niste vrasmasi puternici  – capcaunii, ce goneau pe niste armasari mai inalti decat muntii. Muresul si Oltul au luptat doua zile si trei nopti si pana la urma au iesit invingatori.

Vazand  cat erau de puternici, capetenia capcaunilor,  Harghita, s-a gandit cum sa-i desparta. Trimise doi soli la cei doi viteji, cerandu-le ca unul din ei sa vina la lupta cu capetenia capcaunilor. Acela dintre ei care va castiga va ramane imparat peste tara celuilalt. Cei doi frati nu se puteau hotari care sa mearga pentru a nu incalca promisiunea facuta tatalui si sa se desparta.

Inselat de capcaunul Caliman care se afla la miazanoapte imbracat in multe cojoace si care semana cu capitanul capcaunilor, Mures pleaca sa se lupte cu el. La fel si Oltul pleaca spre miazazi catre  Puciosul, crezand ca acesta este capetenia capcaunilor.

Departandu-se unul de altul, cei doi frati isi amintira de juramantul facut si incercara sa se intoarca. Dar fiind incercuiti de capcauni si raniti abia au reusit sa se intoarca la tatal lor Hasmas si sa-i ceara iertare. Apoi au murit amandoi. Sangele lor s-a prefacut in doua rauri : Muresul si Oltul.

Hasmasul, suparat, a luat trei bolovani cu care i-a lovit pe cei trei capcauni care s-au transformat in munti : Harghita, Caliman si Puciosul.

Hasmasul a impietrit si el de durere, acolo cu mainile pe capataiul celor doi fii ai sai, Muresul si Oltul.

Va astept si maine pe blog! Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Podisul Dobrogei

Buna si bun gasit la la o noua prezentare a geografiei Romaniei. Astazi vom vorbi despre Podisul Dobrogei.

Din punct de vedere geologic, rocile componente ale zonei confera apelativul de Muntii Dobrogei. Acesta are inaltimi maxime de doar 467 m in varful Greci (Tutuiatul). Orogeneza ce a generat Muntii Dobrogei este cea Hercinica (Devonian / Permian) in nord si Caledoniana (Cambrian/Silurian) in zona centrala. Inaltimea scazuta este in general datorata proceselor exogene care au actionat prin erodarea materialului constituent al rocilor, expunand agentilor atmosferici in prezent (la suprafata) roci care erau in momentul formarii catenei muntoase la baza sa (granitele de Greci). Din punct de vedere geografic intervalul de inaltimi in care sunt cantonati Muntii Dobrogei face clasificarea acestora din punct de vedere geografic ca podis, acesta fiind situat intre valea Dunarii in vest si nord si Marea Neagra in est, constituind singura mare unitate extra-carpatica, avand aflorate cele mai vechi structuri geologice si morfologice din Romania. La suprafata, cele mai vechi roci sunt sisturile verzi proterozoice din Podisul Casimcei, cu o virsta de peste 600 milioane ani. In fundamentul Dobrogei de Sud exista roci mai vechi, identificate in foraje si acoperite in prezent de straturi sedimentare paleozoice, mezozoice si neozoice, care au o varsta mult mai mare (1,6 miliarde ani).

Podisul Dobrogei se prezinta ca un podis relativ rigid, format pe roci vechi (sisturi verzi, granite), depozite sedimentare mezozoice si neozoice, puternic erodat de actiunea indelungata a factorilor exogeni, cu un relief domol, usor ondulat si cu altitudini relativ reduse (200-300m). Partea de nord este mai inalta, ajungand pe alocuri la 350-400 m dar si la 467 m in varful cel mai inalt (Vf. Greci din Muntii Macinului). Partea de sud are sub 200m (altitudinea maxima este de 204 m in Podisul Deliorman). Din punct de vedere tectonic, Podisul Dobrogei apartine unor microplaci diferite: in nord, microplaca Marii Negre aflata intr-un proces de subductie (in lungul unui plan Benioff) sub Carpatii de Curbura, iar in sud microplaca Moesica (cuprinzand fundamentul Campiei Romane si Dobrogea de Sud). Asociat acestora exista forme de relief influentate de petrografie si structura: un relief "granitic", cu trene de grohotisuri si abrupturi in Muntii Macinului, vechi peneplene conservate pe suprafata erodata a sisturilor verzi, mici forme carstice pe calcarele jurasice, suprafete structurale adaptate ondularilor largi ale formatiunilor neozoice din Dobrogea de Sud. Exista de asemenea, in nord (Muntii Macinului, Dealurile Tulcei si Podisul Babadagului), un ansamblu de forme de sedimentatie (inselberguri, glacisuri de eroziune), iar pe substratul loessoid forme de tasare si sufoziune.

Subdiviziunile principale ale Podisului Dobrogei sunt Masivul Dobrogei de Nord si Podisul Dobrogei de Sud, despartite de linia Harsova-Capu Midia. Masivul Dobrogei de Nord este mai inalt, cu un relief mai variat si o inclinare generala de la Dunare spre mare. Este format din Muntii Macinului (cunoscuti si sub denumirea de Culmea Pricopanului), Culmea Niculitelului, Dealurile Tulcei (continuate cu prispa Agighiol), Depresiunea Nalbant, Podisul Babadagului (alungit de la Dunare la Marea Neagra, cu altitudine maxima de 401m), Podisul Casimcei, format din sisturi verzi (cu 325m altitudine maxima), continuat cu prispa Hamangia; Calcarele jurasice intersectate de raul Casimcea au generat un mic areal carstic (pesterele de la Gura Dobrogei si "cheia" Dobrogei). Uneori Podisul Casimcei este considerat o subdiviziune majora separata a Dobrogei, de acelasi rang cu celelalte doua si denumit Dobrogea Centrala. Podisul Dobrogei de Sud este mai jos (sub 200m), este larg ondulat dupa cutele calcarelor sarmatiene si inclina de la mare spre Dunare. Vaile au un pronuntat caracter endoreic. Extremitatea sud-vestica, cu altitudini maxime de 204m, poarta denumirea generica de "Deliorman" (continuandu-se in Bulgaria). Subdiviziunile sunt: zona litorala inalta, Podisul Medgidia (cu Valea Carasu), Podisul Negru Voda si Podisul Oltinei.

Nici prea mult, nici prea putin. Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Carpatii Orientali

Buna ziua dragi cititori! Intr-o noua zi de marti, avem parte de o noua prezentare geografica, de aceasta data mai ca la carte, cum invatam la scoala.

Carpatii Orientali reprezinta unul din marile segmente montane ale muntilor Carpati, si se afla pe teritoriul Romaniei, Ucrainei, Slovaciei si Poloniei. Asa dupa cum indica si numele, Carpatii Orientali se gasesc in partea estica a lantului muntos, prezentand o varietate larga de roci, aspecte geofizice, geologice si morfologice, inaltimi, impaduriri, flora si fauna.

Sunt cuprinsi intre limitele:

Nord: Subcarpatii Beskizi din Polonia

Est: Subcarpatii Beskizi din Ucraina Podisul Moldovei si Subcarpatii Moldovei

Vest: Culoarul Michalovce–Nowy Sącz–Tarnów; Depresiunea Colinara a Transilvaniei(D.C.T), Dealurile de Vest si Campia de Vest

Sud: Subcarpatii de Curbura si Valea Prahovei

Intre aceste limite, au o serie de caracteristici ale reliefului care ii diferentiaza de celelalte ramuri carpatice, cum ar fi:

altitudinile au valori mijlocii; inaltimile maxime depasesc 2000 m (in Muntii Rodnei si Muntii Calimani) sau se apropie de aceasta altitudine (in Muntii Ciucas, Muntii Maramuresului si Ceahlau)

au culmi paralele, orientate pe directia NV-SE (in nord si centru) sau „curbate” (in sud)

sunt formati din trei fasii paralele care reflecta alcatuirea geologica a substratului:

a) in vest exista un aliniament de munti vulcanici

b) in centru, munti alcatuiti din roci dure(predominant sisturi cristaline)

c) in est si sud, munti alcatuiti din roci sedimentare cutate (denumite „flis” = formatiune geologica specifica, alcatuita din strate sedimentare cutate)

sunt fragmentati de depresiuni numeroase (unele foarte intinse, cum ar fi depresiunile Brasovului si Maramuresului), vai si trecatori

au forme variate de relief, cum ar fi: relief vulcanic (cu cratere, conuri si platouri), indeosebi in muntii Calimani, Gurghiului si Harghitei, relief glaciar (in Muntii Rodnei), un relief specific datorat rocilor (indeosebi in masivele Ceahlau si Ciucas)

relief carstic cu pesteri si chei in Carpatii de Curbura

In Carpatii Orientali se disting trei grupe majore de munti:

Carpatii Maramuresului si Bucovinei, sau grupa nordica

Carpatii Moldo-Transilvani, sau grupa centrala

Carpatii de Curbura, sau grupa sudica

Grupa Nordica a Carpatilor Orientali cuprinde urmatoarele subdiviziuni: Muntii Oas, Muntii Gutai, Muntii Tibles, Muntii Maramures, Muntii Suhard, Muntii Bargau, Muntii Rodnei cu cel mai inalt varf de aici, Pietrosu 2303 m, Depresiunea Oas pe raul Tur, Depresiunea Maramures pe raurile : Tisa,Iza si Viseu, Depresiunea Dornelor pe Bistrita, Depresiunea Campulung Moldovenesc pe Moldova, Pasul Prislop 1416 m, Pasul Setref, Pasul Tihuta, Pasul Mestecanis.

In Grupa Centrala se gasesc: Muntii Calimani cu varful Pietrosu de 2100 m, Muntii Gurghiului, Muntii Harghita, Muntii Ciomatu, Muntii Giurgeu, Muntii Hasmasu Mare, Muntii Ciuc, Muntii Nemira, Muntii Bistritei, Muntii Ceahlau, Muntii Tarcau, Muntii Stanisoarei, Muntii Gosmanu, Muntii Berzunti, Depresiunea Ciuc pe raul Olt, Depresiunea Giurgeu pe raul Mures, Depresiunea Comanesti pe raul Trotus, Pasul Izvorul Muresului, Pasul Bucin, Pasul Oituz, Pasul Tusnad.

In Grupa Sudica sunt: Muntii Intorsurii, Muntii Bretcu, Muntii Barsei formati din Postavaru si Piatra Mare, Muntii Vrancei Muntii Buzaului formati din Penteleu , Siriu si Podu Calului, Muntii Ciucas, Muntii Baiu, Depresiunea Brasov pe raurile Olt si Raul Negru, Depresiunea Intorsura Buzaului pe raul Buzau, Pasul Predeal, Pasul Bratocea, Pasul Oituz.

Maine vom vorbi despre un momument reprezentativ pentru Romania.

Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Centrala de la Cernavoda

Buna ziua! Astazi fiind marti, avem parte de studii geografice in general. Insa cum bine stim cu toti ca geografia merge mana in mana cu turismul, economia si alte stiinte, va voi prezenta Centrala de la Cernavoda, fiindca de curand au aparut informatii cel putin interesante.

                Centrala Nucleara de la Cernavoda este unica astfel de centrala din Romania.

In prezent functioneaza unitatile I si II, ce produc impreuna circa 18% din consumul de energie electrica al tarii.

Planul initial, datand de la inceputul anilor 1980, prevedea constructia a cinci unitati. Unitatea I a fost terminata in 1996, are o putere electrica instalata de 706 MW si produce anual circa 5 TWh. Unitatea II a fost pornita pe 6 mai 2007 , conectata la sistemul energetic national pe 7 august si functioneaza la parametrii normali din luna septembrie 2007.

Reactoarele nucleare de la Cernavoda utilizeaza tehnologia canadiana cunoscuta sub acronimul CANDU. Apa grea, folosita drept moderator, este produsa la ROMAG PROD Drobeta-Turnu Severin.

In mod cu totul exceptional, cand nivelul Dunarii scade mult, iar apa de racire nu mai poate fi pompata in instalatiile de racire, reactoarele trebuie oprite. Acest lucru s-a intamplat, de exemplu, in august-septembrie 2003, cand centrala a fost oprita timp de trei saptamani.

Pentru realizarea Unitatilor 3 si 4 de la Cernavoda a fost ales modelul unei Companii de Proiect realizata prin parteneriat intre statul roman prin intermediul Nuclearelectrica si investitori privati. Cei sase investitori care au depus oferte si au fost selectati initial sunt: Arcelor Mittal Romania care va detine 6,2 din actiunile viitoarei companii, Grupul CEZ Republica Ceha – 9,15%, ENEL Italia – 9,15%, GDF Suez – 9,15%, Iberdrola Spania – 6,2% si RWE Germania – 9,15%, in conditiile in care statul roman detinea 51% din actiuni.In urma retragerii GDF Suez,Iberdrola, Grupului CEZ si RWE Germania statul roman detine actualmente(octombrie 2011) 84.65 % din actiunile SN Nuclearelectrica . Compania de proiect numita EnergoNuclear a fost infiintata in martie 2009, iar cele doua unitati se estimeaza ca vor fi puse in functiune in 2015-2016.

Acum insa lasand la o parte cifrele si alte date cu caracter economic, se pare ca cei de la conducerea centralei au hotarat introducerea „Programului usi deschise”, care in mod evident va da un caracter turistic orasului Cernavoda si in special centralei nucleare. Acest program este facut cu scopul dovedirii sigurantei centralei, dorindu-se realizarea unei gropi de depozitare speciala pentru deseurile radioactive. In mod evident, pentru a putea fi executata acea incinta este necesar acordul comunitatii si tocmai pentru asta sunt permise vizite cu caracter turistic; pentru a demonstra ca nu sunt probleme si ca nu exista riscul de contaminare radioactiva. De asemenea, desi momentan este doar un proiect pe hartie, se doreste si construirea unui terase. Daca vi se pare interesant, trebuie insa sa tineti seama de faptul ca este interzis sa realizati fotografii sau inregistrari video.

Gata pentru ziua de azi. Sper ca v-am starnit interesul.

Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Judetul Braila

Buna ziua dragi cititori! Astazi este marti, asa ca avem parte de geografie si deoarece un bun prieten de-al meu este de acolo, va voi prezenta cateva caracteristici geografice ale Brailei.

Braila este un judet in regiunea Muntenia din Romania. Judetul Braila este una dintre unitatile administrative cele mai interesante ale tarii.

Judetul Braila este situat in partea de est a tarii, in unitatea numita Campia Romana. Prin suprafata sa de 4765,8 km², reprezinta 2% din suprafata tarii, fiind un judet de marime mijlocie. Resedinta judetului este Municipiul Braila, situat la 200 de km nord-est fata de Bucuresti.

Judetul Braila se invecineaza la nord cu Judetul Galati, la est cu Judetul Tulcea, la sud-est cu Judetul Constanta, la sud cu Judetul Ialomita, la vest cu Judetul Buzau si la nord-vest cu Judetul Vrancea.

Aceasta pozitionare geografica este avantajoasa,deoarece conditiile naturale si proximitatile sunt prielnice dezvoltarii economice si sociale. Relieful si clima favorizeaza locuirea, iar pe solurile fertile se practica o agricultura bogata. Dunarea detine cantitati mari de apa si adaposteste numeroase vietuitoare. Apropierea de mare si de capitala inlesneste legaturile cu intreaga tara si cu Europa. Toate aceste elemente confera Brailei accesibilitate si deschiderea catre intreaga tara.

In ciuda faptului ca este dominat de campie, relieful Judetului Braila este divers si interesant. Peste intinsa Campie a Baraganului numeroase forme se constituie in relief: mici movile, adancituri care pastreaza apa, dune de nisip, largi confluente ale raurilor, meandre, ostroave, grinduri. Ele confera acestor tinuturi unicitate si un farmec aparte.

Fluviul Dunarea si raurile care strabat teritoriul judetului au cea mai mare importanta in desfasurarea reliefului. In primul rand, Dunarea, intrucat valea fluviului impune, in teritoriu, doua unitati deosebite: campia in partea vestica si Balta Brailei, in partea de est; apoi raurile, pentru ca ele delimiteaza subunitatile in cadrul campiei si pentru ca in lungul lor se formeaza lunci.

Teritoriul situat la vest de Dunare, reprezinta cea mai mare parte din intinderea judetului. Pe aceasta intindere, relieful de campie este, in general, neted, intrerupt de movile, vai si lacuri. Raurile care delimiteaza aceasta zona sunt Siretul, Buzaul si Calmatuiul.

Siretul curge in partea de nord a judetului, formand o campie joasa ce se largeste in partea de vest, unde atinge o latime de aproape 20 de km la confluenta cu Buzaul. Aceasta unitate, numita Campia Siretului Inferior este cea mai joasa campie a tarii, avand, in partea vestica inaltimi foarte joase.

Buzaul curge in partea de nord-vest a judetului, printr-o lunca joasa, numita Campia Buzaului. Aceasta se prezinta ca un culoar nisipos, larg de 3-5 km, pe care Buzaul a creat multe grinduri si albii parasite.

Calmatuiul curge in partea de sud a judetului si formeaza, in lungul sau, o campie nisipoasa, care face parte din Baraganul Ialomitei. Aceasta este mai inalta decat luncile formate in lungul Siretului si al Buzaului si cuprinde in sud Campul Mohreanu, unde se afla cele mai mari inaltimi din judet (60 m) si Campia Rosiori, cu nisipuri cultivate.

In partea centrala a judetului, intre Lunca Dunarii, a Siretului a Buzaului si a Calmatuiul se desfasoara Campia Brailei. In partea centrala a acesteia exista o zona mai joasa, ca o vale seaca, larga de aproape 3 km, in care se presupune ca ar fi curs in vremuri indepartate un brat al Dunarii. Aceasta vale, care mai este numita si Burduful Iancai, desparte Campia Brailei in doua sectoare:

Sectorul estic ce cuprinde Campul Viziru;

Sectorul vestic ce cuprinde Campul Gemenele, Campul Ianca si Campul Mircea Voda.

Balta Brailei, in estul judetului, este teritoriul cuprins intre cele doua brate principale ale Dunarii. Ea incepe de la bifurcatia Dunarii de la nord de Giurgeni si se desfasoara pana la confluenta celor doua brate in aval de Braila. Acest teritoriu foarte jos a fost candva mlastinos, asemanator cu Delta Dunarii. In secolul trecut, el a fost desecat, indiguit si transformat intr-un uscat care poarta numele de Insula Mare a Brailei.

Insula Mare a Brailei are o lungime medie de 60 de km si o latime de pana la 20 de km. Dupa desecare, ea a devenit teren agricol, dar pentru transformarea baltii in uscat a fost necesara o lupta apriga cu apele Dunarii. Astfel, au fost inaltate diguri pe o lungime totala de 117 km, a fost pompata apa din interior si au fost construite canale de irigatii. Insula a devenit unul dintre cele mai productive terenuri agricole din tara, dar peisajul natural a fost inlocuit cu unul artificial, mediul a fost modificat in profunzime, iar istoria acestei transformari este marcata de chinuri si nedreptati.

In bratul vestic al Dunarii, apele se despletesc in mai multe cursuri secundare, ce inchid, in interior, un teritoriu inundabil, cunoscut sub numele de Insula Mica a Brailei.

Insula Mica a Brailei ocupa o suprafata mult mai restransa decat Insula Mare, desfasurandu-se intre cursul principal si bratele Dunarii, de la bifurcatia Giurgeni-Vadu Oii si pana la sud de Braila, la confluenta bratului Cravia cu Dunarea. Insula Mica pastreaza peisajul natural, care este foarte asemanator cu Delta Dunarii si este protejat, arealul fiind declarat parc natural.

Judetul este compus din un municipiu, 3 orase si 40 de comune; municipiul fiind Braila.

Asta a fost pentru azi! Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Muntii Fagarasi

Buna ziua si bun gasit din nou la o lectie de geografie. Astazi voi avea o prezentare mai lunga, fiindca merita ceva atentie aceasta parte.

Muntii Fagarasului reprezinta un masiv muntos care face parte din Carpatii Meridionali, si in care se afla cel mai inalt varf montan din Romania, Varful Moldoveanu 2.544 de metri. Pana in perioada interbelica Varful Negoiu, cu o altitudine de 2.536 de metri, era considerat cel mai inalt varf din Carpati, exceptand varfurile din Muntii Tatra.

Masivul Fagaras, de la est la vest masoara in linie dreapta, aproximativ 70 de km iar de la nord la sud circa 45 km. Muntii Fagarasului seamana cu o imensa coloana vertebrala orientata de la est la vest avand culmile orientate catre nord si respectiv, sud. Culmile din partea nordica sunt cu mult mai scurte si mai abrupte decat cele din partea sudica, care sunt foarte lungi si domoale.

Muntii Fagarasului sunt delimitati la vest de Valea Oltului, iar la est de raul Barsa Grosetului si raul Dambovita. La nord sunt delimitati, printr-un mare abrupt tectonic, de depresiunea Fagarasului, cunoscuta si sub denumirea de Tara Oltului. Inspre nord, pe o distanta de doar 8–10 km, diferenta de nivel atinge peste 2.000 de metri. Spre sud, delimitarea este mult mai putin accentuata, fiind facuta, dupa culmi lungi 30–40 km (Olanului, Robita, Scarisoara, NIsipuri, Zarna, etc.), de sirul depresiunilor Campulung, Bradetu, Arefu si Jiblea.

Suprafata totala acoperita de muntii Fagarasului este peste 2.400 km², fiind, spre comparatie, de circa 7,5 ori mai mare decat a muntilor Bucegi. Pe cuprinsul intinderii masivului Fagarasului se gasesc 8 varfuri de peste 2.500 m: Moldoveanu cu 2.544 m, Negoiu cu 2.535 m, Vistea Mare cu 2.527 m, Caltun-Lespezi cu 2.522 m, Vanatoarea lui Buteanu cu 2.507 m, Cornu Caltunului cu 2.510 m, Hartopu cu 2.506 m, Dara cu 2.501 m. Exista, de asemenea, 42 de varfuri avand peste 2.400 m si mai mult de 150 de varfuri de peste 2.300 m.

Muntii Fagarasului sunt delimitati la vest de Valea Oltului, iar la est de raul Barsa Grosetului si raul Dambovita. La nord sunt delimitati, printr-un mare abrupt tectonic, de depresiunea Fagarasului, cunoscuta si sub denumirea de Tara Oltului. Inspre nord, pe o distanta de doar 8–10 km, diferenta de nivel atinge peste 2.000 de metri. Spre sud, delimitarea este mult mai putin accentuata, fiind facuta, dupa culmi lungi 30–40 km (Olanului, Robita, Scarisoara, NIsipuri, Zarna, etc.), de sirul depresiunilor Campulung, Bradetu, Arefu si Jiblea.

Suprafata totala acoperita de muntii Fagarasului este peste 2.400 km², fiind, spre comparatie, de circa 7,5 ori mai mare decat a muntilor Bucegi. Pe cuprinsul intinderii masivului Fagarasului se gasesc 8 varfuri de peste 2.500 m: Moldoveanu cu 2.544 m, Negoiu cu 2.535 m, Vistea Mare cu 2.527 m, Caltun-Lespezi cu 2.522 m, Vanatoarea lui Buteanu cu 2.507 m, Cornu Caltunului cu 2.510 m, Hartopu cu 2.506 m, Dara cu 2.501 m. Exista, de asemenea, 42 de varfuri avand peste 2.400 m si mai mult de 150 de varfuri de peste 2.300 m.

Aceste varfuri sunt separate intre ele prin sei adanci, unele coborand pana sub 2000 m altitudine (Curmatura Zarnei: 1.932 m).

Aceasta densitate de culmi, abrupturi, varfuri si inaltimi, i-au atras masivului si denumirea de Alpii Transilvaniei, expresie atribuita savantului francez Emmanuel de Martonne.

Din creasta masivului se desprind catre nord si sud, ca niste puternice contraforturi de piatra, un mare numar de spinari prelungi (picioare de munte) dispuse aproape perpendicular pe creasta. Ele au lungimi si mai ales infatisari diferite, dupa cum sunt orientate spre nord sau spre sud. Ramificatiile nordice sunt in mare parte abrupte si stancoase in apropierea crestei, domolindu-se numai sub mantia padurilor de conifere, care apar imediat ce inaltimea scade sub 1.700 m. O alta caracteristica a acestor ramificatii consta in aspectul lor de muchie foarte ingusta si pe alocuri zimtata (de exemplu Muchia Albota).

In contrast izbitor cu ramificatiile nordice, spinarile ce se desfac din creasta spre sud (Muntenia) sunt mai lungi si mai domoale, in parte acoperite de pasuni intinse.

Creasta principala si ramificatiile nordice ale Fagarasului supuse actiunii curentilor, precum si dezagregarilor produse de inghet si dezghet, formeaza in unele locuri custuri foarte inguste, sei crenelate, cum sunt :Portita Arpasului cu Fereastra Zmeilor, seile dintre vaile Serbotei (nord), izvoarele Scara si Negoiu (sud).

O alta caracteristica a acestor munti o constituie numeroasele circuri glaciare, precum si lacurile alpine situate la mari altitudini. Unele din aceste lacuri sunt alimentate de izvoare subterane.

Vaile care coboara catre nord (Transilvania), urmeaza in marea lor majoritate o directie aproape perpendiculara fata de linia crestei, iar apele lor sunt silite - din cauza pantei foarte inclinate - sa coboare in salturi, formand numeroase cascade. Printre vaile cele mai pitoresti se numara: vaile Moasei, Serbotei, Balei, Brezcioarei, Ucei Mari si Ucisoarei, Sambetei.

Muntii Fagaras sunt traversati de cea mai inalta sosea din Romania, transfagarasanul.

Rezervatiile naturale din masivul Fagaras sunt putine fata de bogatia de plante endemice si de arii peisagistice splendide.

Golul alpin si lacul Baldea. Avand o suprafata de 120,45 ha, rezervatia cuprinde un teritoriu strajuit la sud de varfurile Vanatoarea lui Buteanu (2.508 m), Capra (2.450 m) si Paltinu Mare (2.480 m), pe flancul vestic de Muchia Buteanu, iar pe cel estic de Muchia Balea. Rezervatia include in circul glaciar Balea, lacul glaciar cu acelasi nume, cel mai mare lac glaciar al Muntilor Fagaras.

Rezervatia Arpasel. Avand o suprafata de 736 ha, rezervatia Arpasel este situata pe versantul nordic al Muntilor Fagaras, cuprinzand etajul alpin, subalpin si montan superior, de la 2.500 m la 1.000 m altitudine.

Calcarele de la Turnu Rosu. Aflata in apropierea localitatii Turnu Rosu, cuprinde o fasie de calcare suprapuse pe sisturi cristaline. In aceste calcare sunt incluse bogate depozite de fosile, interesante din punct de vedere stiintific.

Haina vegetala a Masivului Fagaras este foarte bogata si variata. Paduri compacte acopera pantele muntilor pana la o inaltime de aproape 1.700 m, iar intinse fanete si poieni - impodobite cu tot felul de flori - impanzesc malurile vailor, luminisurile padurilor sau plaiurile ondulate de sub centura impadurita a masivului.

Dincolo de regiunea fanetelor incepe padurea de fag, care acopera in mare parte poalele masivului. Fagul se dezvolta aici puternic, inalt si drept, alcatuind codrii cu adevarat mareti. Pentru frumusetea padurilor de fagi argintii de pe Valea Balei ca si pentru celelalte valori turistice ce se gasesc de-a lungul ei (stancarii, lacuri si cascade), aceasta vale a fost declarata de Comisia pentru ocrotirea monumentelor naturii rezervatie naturala. In luminisurile padurilor de fag ca si pe malurile apelor se intalneste salcia capreasca, mesteacanul, plopul tremurator, aninul, zmeura, mure.

In partea superioara a padurii, fagul se amesteca cu bradul, ce apare destul de rar. In schimb, locul sau este luat de molid, care ocupa toata regiunea paduroasa, de la 1.100 pana la aproape 1.700 m altitudine.

In afara de acesti doi reprezentanti ai coniferelor, in Fagaras se mai intalnesc si alte esente rasinoase. Astfel, zada sau laricele (pe Valea Brezcioarei), pinul (pe Valea Caselor, pe Muntele Clabucet), tisa (in numar mai mare pe Muchia Moasei), rare exemplare de zambru, si destul de des jneapanul (pe Muchia Mosului). Dintre acestea, zada, tisa si zambrul sunt specii ocrotite prin lege.

Deasupra molidisului incepe golul alpin, deseori intrerupt de aglomerari numeroase de jnepeni, ienuperi, afine si merisor. Golul alpin este in mare parte acoperit cu pasuni (in special pe versantul sudic al masivului) oferind o hrana abundenta numeroaselor turme de oi. Tot in aceasta zona se intalnesc felurite specii de flori, unele mai frumoase si mai interesante ca altele: smirdar, campanule (clopotei pitici), gentiene, nu-ma-uita, panseaua de munte, rusulita, garofita de munte, omagul. Dintre florile ocrotite prin lege mentionam: Floarea-reginei, cunoscuta si sub denumirea de „floarea de colt”, sangele voinicului, iedera alba. La jumatatea lunii iunie, sus in golul alpin infloreste bujorul de munte, care se prezinta sub forma unei inflorescente parfumate, de un rosu aprins, care imbraca muntele precum o patura ce se vede la mare distanta, iar cand adie vantul da senzatia ca arde muntele. Localnicii, in ultima sambata din luna iunie obisnuiesc sa urce, cu mic cu mare, la sarbatoarea bujorului.

Lantul Muntiilor Fagaras adaposteste o fauna bogata, atat in zonele subalpine, acoperite de cele mai multe ori de paduri intinse, cat si in zonele golului alpin. Dintre mamifere ursul carpatic (ocrotit de lege) este cel mai reprezentativ, mentinandu-si adaposturile in numeroase regiuni de la limita superioara a padurilor de conifere. In padurile de altitudine mai joasa, mistretii ofera inca un vanat pretios, atat in tinuturile nordice ale masivului, cat si in cele sudice. Jderul si rasul se intalnesc mai rar. In schimb, veverita apare mai pretutindeni in calea drumetului, in regiunile forestiere, unde nelipsita este si vulpea. Cerbi si caprioare dau farmec padurilor de la poale. Lupul este prezent si el in aceste locuri.

Multe pasari infrumuseteza viata padurii: se intalnesc forfecute, cintezoi, cojoaice de munte, ciocanitoare, sturzi, codobaturi de padure, mierle. Cocosi de munte si ierunci se adapostesc prin desisuri. Dintre pasarile rapitoare traiesc in masiv: ulii, soimi, acvile de padure sau pajure, vanturei, si mai rar vulturi de stanca. Numeroase reptile, unele inofensive ca soparlele de munte, gusterii precum si batracienii, cum sunt salamandrele, misuna prin covoarele de frunzis mort. In unele locuri, pe versantii orientati spre soare, vietuiesc si vipere. Multe din paraiele de munte si lacurile alpine sunt astazi repopulate cu pastravi. Pe culmi traieste capra neagra, ocrotita prin lege.

Si cu asta am terminat pe ziua de azi! Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Cheile Turzii

Buna ziua si bun venit la o noua prezentare, unde vom descoperii cat de frumoasa este Romania!

Astazi va voi prezenta in cateva randuri si imagini Cheile Turzii care sunt de o splendoare deosebita si cu un potential turistic imens.

Cheile Turzii alcatuiesc o arie protejata de interes national ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervatie naturală de tip mixt), aflata in judetul Cluj, la o distanta de 6 km vest de municipiul Turda, de-a lungul vaii Hasdate.

Au o lungime de 2.900 m si o inaltime a peretilor de pana la 300 m. Cheile ocupa o suprafata de 324 ha si s-au format prin erodarea rocii de calcar jurasic de catre raul Hasdate.

Cheile Turzii ofera un peisaj carstic de o rara salbaticie: stanci inalte si abrupte, creste ascutite, turnuri de piatra, valcele pietroase, grohotisuri, arcade etc. Contine peste 1.000 de specii de plante, animale, fluturi unele reprezentand elemente rare ca usturoiul salbatic, acvila de stanca, sogartul de balta, tisa, scorusul,garofita alba, fluturasul de stanca.

Peste apa vaii Hasdate exista 4 punti. Prima punte (I) este amplasata nu departe de intrarea in Chei, ultima punte (IV) spre iesirea din Chei, in directia comunei Petrestii de Jos.

In punctul „Piatra Taiata“, la 1,5 km de intrarea in Cheile Turzii, se afla in perioada romana principala cariera a orasului si a castrului roman Potaissa. In secolul al XIX-lea, cand urmele exploatarilor romane mai erau vizibile, s-au facut observatii detaliate privind tehnicile de desprindere a blocurilor de calcar si de avansare in masiv. Din cariera a fost transportata la biserica din satul invecinat Cheia o coloana inalta de 1,5 m si cu diametrul de 0,34 m. In cariera si in imprejurimile sale s-au descoperit tigle, chei, opaite, fragmente ceramice si mai multe monede (o tetradrahma, un denar din timpul imparatului roman Domitian, un denar din vremea lui Macrinus si alte doua monede). Descoperirile indica existenta unei asezari in preajma carierei de calcar.

Situl arheologic din punctul “Dealul Alb” este inscris pe lista monumentelor istorice din județul Cluj elaborata de Ministerul Culturii si Patrimoniului National din Romania in anul 2010.

Dupa cum am mai spus si mai sus in Cheile Turzii exista aproximativ 1.000 de specii floristice, printre care piciorul cocosului, odoleanul, omagul, stanjenelul violaceu, vulturica, scorusul argintiu, usturoiul salbatic, s.a., iar din punct de vedere al faunei sunt prezente 67 de specii de pasari, pesti, batracieni, vulpea, nevastuica, jderul de piatra, mistreti, iepuri, caprioare, serpi etc.

Cheile Turzii se leaga printr-o serie de trasee de alte obiective turistice, cum ar fi Cheile Turului, Cascada Ciucas si Cheile Borzești.

In anii '30 ai secolului al XX-lea, sus pe stanca, pe partea stanga a Cheilor (in sensul de curgere al apelor vaii Hasdate) exista o cruce mare de lemn. Crucea a fost amplasata in perioada interbelica, in cadrul unei ceremonii publice, la care au luat parte atat oameni din partea locului, cat si oficialitati din Turda. După razboi, crucea de lemn a fost inlocuita cu o cruce de metal, care exista si azi.

Pe la mijlocul anilor '60 ai secolului al XX-lea, pe coama din partea dreapta a Cheilor (in sensul de curgere al apelor vaii Hasdate) mai exista o veche bisericuta din lemn, nefolosita, pe locul unei vechi manastiri greco-catolice. In anul 1968 biserica a fost demantelata.

In 1935 in Chei s-a deschis o cabana cu aspect medieval, in zona fiind instalate ulterior mai multe case de vacanta.

Este o zona preferata de alpinisti datorita verticalitatii peretilor si accesului relativ usor cu echipamente. Sunt peste 200 de trasee de alpinism si escalada, anual se tin diverse concursuri si memoriale.

Ok, gata, ca prea multe vorba strica!

Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa aveti o zi frumoasa!

Delta Dunarii

Salutari, iubitori ai patriei romane!

Stiati sau nu, Romania este o tara unica in lume pentru mai multe aspecte pe care le are, iar unul dintre acestea este prezenta Deltei Dunarii, care a intrat in patrimoniul mondial al UNESCO in 1991 si este clasificata ca rezervatie a biosferei la nivel national in Romania si ca parc national in taxonomia internationala a IUCN.

Delta Dunarii este limitata la sud-vest de podisul Dobrogei, la nord formeaza granita cu Ucraina, iar in est se varsa in Marea Neagra. Delta Dunarii este traversata de paralela de 45° latitudine N si de meridianul de 29°, longitudine E. Delta ocupa, impreuna cu limanele Dobrogene, 5050 km², din care 732 km² apartin Ucrainei, Deltei romanesti revenindu-i o suprafata de 2540 km². Datorita celor 67 milioane de tone aluviuni aduse de Dunare, Delta Dunarii creste anual cu aprox. 40 m².

Dunarea ajunsă la Patlageanca se bifurca: Bratul Chilia la nord si Bratul Tulcea la sud, brat care mai apoi la Ceatal Sfantu Gheorghe, se desparte in Bratul Sulina si Bratul Sfantu Gheorghe.

Bratul Chilia, formeaza granita cu Ucraina, si transporta pe cursul sau de o lungime de 104 km², 60% din apele și aluviunile Dunarii.

Bratul Sulina este situat în mijlocul Deltei, si spre deosebire de Chilia, are un curs rectiliniu, fiind permanent dragat si intreținut pentru navigatia vaselor maritime. Are o lungime de 71 km si transportă 18% din volumul de apa al Dunarii.

Cursul Bratului Sfantul Gheorghe este orientat spre sud-est, si se desfasoara pe 112 km, transportand 22% din debitul Dunarii. La varsare formeaza insulele Sacalin considerate un inceput de delta secundara.

Delta Dunării (cu excepția deltei secundare a Bratului Chilia) face traditional parte din Dobrogea, dar in Antichitate si Evul Mediu, litoralul se afla mult mai la apus (intre Chilia Veche si Murighiol pe vremea lui Strabon, intre Periprava si Lacul Dranov in epoca bizantina), astfel incat hartile istorice care reprezinta Dobrogea cuprinzand toata Delta actuala, sunt geomorfologic false.

Delta Dunarii este plasata, din punct vedere geologic , intr-o regiune mobila a scoartei terestre numita Platforma Deltei Dunarii (regiunea predobrogeana). Platforma Deltei Dunarii vine in contact in partea de sud-vest cu Orogenul Nord Dobrogean, prin falia Oancea-Sf. Gheorghe, care este aproximativ paralela cu Bratul Sfantu Gheorghe.

In conformitate cu studiile facute de cercetari, structura geologica a acesteia este alcatuita dintr-un fundament cristalin peste care se dispune transgresiv o cuvertura sedimentara reprezentata printr-o succesiune de depozite paleozoice, triasice, jurasice, cretacice, neogene si cuaternare, derminate prin forajele de mare si mica adancime efectuate in zona.

Delta Dunarii, situata in partea de N-V a Marii Negre, reprezinta din punct de vedere geomorfologic un relief de acumulare dezvoltat la gura de varsare a Dunarii in Marea Neagra.

Conform clasificarii FAO, Delta Dunarii este inclusa la categoria formelor de relief regionale de tip campie umeda pe depozite aluviale fluviatile cu un grad ridicat de fragmentare.

Delta Dunarii este caracterizata prin forme de relief pozitive numite grinduri si forme de relief negative reprezentate prin depresiuni umplute cu apa (lacuri). În prezent, delta se prezinta sub forma unei suprafete plane cu o panta de 0,006 ‰, strabatuta de un paienjenis de ape: brate de fluviu, canale si garle, punctata de lacuri si japse. Diferentele de altitudine, fata de nivelul marii, sunt de 8-10 m in zona grindurilor si de la -2 la -4 m in zona depresiunile lacustre.

Delta Dunarii se incadreaza in spatiul cu climat temperat semiarid specific stepelor pontice. Spatiile acvatice plane si foarte intinse, acoperite in diferite grade cu vegetatie, intrerupte de insulele nisipoase ale campurilor marine, alcatuiesc o suprafata activa specifica deltei si lagunelor adiacente, cu totul diferita de cea a stepelor pontice. Aceasta suprafata activa reactionează fata de radiatia totala receptionata si de circulatia generala a atmosferei rezultand un mozaic de microclimate.

Vegetatia Deltei este reprezentată in mare parte de o vegetatie specifica mlaștinilor (stuful, papura, rogozul, in amestec cu salcia pitica) si ocupa 78% din totalul suprafetei. Zavoaiele ocupă 6% din suprafata deltei, fiind paduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, iar ochiurile de apa sunt acoperite de o vegetatie acvatica si plutitoare, ocupand 2% din suprafaaa deltei. De asemenea, exista paduri pe campurile Letea si Caraorman si sunt alcatuite din stejar brumăriu, stejar pedunculat, frasin, plop tremurator, ulm, plante agatatoare.

Contine mai mult de 320 de specii de pasari ca si 45 de specii de peste de apa dulce in numeroasele sale lacuri si japse. Acesta este locul unde milioane de pasari din diferite colturi ale Pamantului (Europa, Asia, Africa, Marea Mediterana) vin sa cuibareasca. Speciile majore de pesti in cadrul Deltei Dunarii sunt stiuca si somnul.

Cam atat cu geografie pentru azi, ca ce-i prea mult strica!

O zi buna si Dumnezeu sa va binecuvanteze!