Nicolae Paulescu

Buna ziua dragi cititori! Fiind joi, astazi vorbim despre o personalitate, ci anume Nicolae Constantin Paulescu, care merita toata aprecierea.

Nicolae Constantin Paulescu s-a nascut in data de 8 noiembriein Bucuresti si a murit in data de 19 iulie 1931 tot in capitala. A fost un om de stiinta roman, medic si fiziolog, profesor la Facultatea de Medicina din Bucuresti, ce a contribuit la descoperirea hormonului antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai tarziu insulina. „Pancreina” brevetata de Paulescu in aprilie 1922 era un extract apos al omogenizatului tisular de pancreas bovin, purificat partial prin adaugare de acid clorhidric si soda caustica. Acest preparat a fost administrat de Paulescu bolnavilor sai numai sub forma de clisma si nu a avut nici un efect asupra glicemiei. Insulina a fost extrasa si purificata pentru prima oara de biochimistulcanadian James B. Collip in decembrie 1921 prin tratarea omogenizatului tisular de pancreas bovin cu alcool, eter si din nou alcool. Acest extract si-a dovedit eficacitatea in mod spectaculos incepand din ianuarie 1922, cand a fost injectat de Frederick G. Banting bolnavilor de laToronto General Hospital.

Si pana la urma cine a descoperit insulina?

Laguesse in 1893 si Leonid V. Sobolev in 1899 au sugerat ca insulele lui Langerhans (descoperite de acesta in 1869) produc o substanta care controleaza metabolismul carbohidratilor.^[1]. Aceasta substanta a fost numita "insulina" de belgianul Jean de Meyer in 1909. In 1903 John Rennnie si Thomas Fraser au incercat fara succes un tratament oral cu cu extras de cod (care are insulele separate de pancreasul exocrin). In 1904 au incercat injectarea hipodermica la om, dar au renuntat datorita efectelor secundare. In 1906, la Berlin, Georg Zuelzer a aplicat metoda precipitarii proteinelor din extrasul pancreatic cu alcool si a testat acest tratament pe 8 pacienti, constatand eliminarea glicozuriei si cetonuriei, dar au renuntat din nou datorita efectelor secundare. In 1908 Ernest Scott a obtinut reducerea glucozei urinare la 3 caini cu extras de pancreas tratat cu alcool. Efectul hipoglicemiant al unui extract pancreatic injectat intravenos la cainele pancreatectomizat a fost demonstrat de Israel S. Kleiner (1915, 1919). Efectul unui extract pancreatic asupra corpilor cetonici si ureii (substante produse indiabetul zaharat dezechilibrat) a fost demonstrat de Paulescu (1921). Descoperirea unui extract pancreatic eficace in tratamentul diabetuluila om ii apartine lui James B. Collip, care a lucrat sub indrumarea lui John J.R. Macleod la Toronto in 1921.

Nicolae Constantin Paulescu s-a nascut la 8 noiembrie 1869 in Bucuresti pe Calea Mosilor nr. 69, parintii fiind Costache Paulescu, de profesie negustor si Maria Paulescu (nascuta Dan­covici). Nicolae C. Paulescu urmeaza clasele elementare la „Scoala primara de baieti nr. 1, Culoarea de Galben” si, in 1880, se inscrie la „Gimnaziul Mihai Bravul” (Liceul Mihai Viteazul), pe care-l va absolvi in 1888. Inca din anii liceului, a dovedit o deosebita inclinare pentru stiintele naturale, pentru fizica si chimie, precum si pentru limbile straine, clasice si moderne.

Nicolae Paulescu a studiat medicina la Paris, incepand cu anul 1888, obtinand in 1897 titlul de Doctor in Medicina cu teza Recherches sur la structure de la rate (Cercetari asupra structurii splinei). A lucrat in spitalele din Paris, mai intai ca extern la spitalul parizian „Hôtel-Dieu” (1891-1894) in serviciul profesorului Étienne Lancereaux, ilustru clinician si anatomo-patolog, si apoi ca intern (1894-1897) sau ca medic secundar (1897-1900) la spitalul Notre Dame du Perpétuel-Secours, fiind adjunct al profesorului Lancereaux si secretar de redactie al revistei Journal de Médecine Interne.^[4] In anii 1897-1898 a urmat si cursurile de chimie biologica si fiziologie generala la Facultatea de Stiinte din Paris, obtinand in 1899 titlul de Doctor in Stiinte cu lucrarileCercetari experimentale asupra modificarilor ritmului miscarilor respiratorii si cardiace sub influenta diverselor pozitii ale corpului si Cauzele determinante si mecanismul mortii rapide consecutiva trecerii de la pozitia orizontala la cea verticala. In anul 1901, obtine la Universitatea din Paris al doilea doctorat in stiinte cu dizertatia Étude comparative de l'action des chlorures alcalines sur la matière vivante (Studiu comparativ asupra actiunii clorurilor alcaline asupra materiei vii).

In anul 1900 se reintoarce in tara si este numit profesor de Fiziologie la Facultatea de Medicina si Director al Clinicii de Medicina interna de la spitalulSt. Vincent de Paul din Bucuresti.

In anul 1902 isi deschide cursul de Fiziologie cu prelegerea „Generatia spontanee si darwinismul in fata metodei experimentale” iar in 1905 tine trei lectii faimoase („Finalitatea in biologie”, „Materialismul”, „Suflet si Dumnezeu”) ce vor alcatui volumul Notiunile „suflet” si „Dumnezeu” in fiziologie, publicat in acelasi an si reeditat in 1944 si 1999. Conceptiile sale antidarwiniene vor determina o apriga polemica cu Nicolae Leon si Dimitrie Voinov in paginile revistelor Convorbiri literare si Spitalul.

Nicolae Paulescu a desfasurat o remarcabila activitate de cercetare stiintifica in domeniul fiziologiei, privind in special metabolismul glucidelor, patogeneza diabetului zaharat, rolul pancreasului in asimilitia nutritiva, coagularea sangelui, mecanismul mortii subite s.a. In 1906 a elaborat o metoda originala de extirpare a hipofizei la caine pe cale trans-temporala, care ulterior va fi aplicata in chirurgia hipofizei la om.

In sesiunea din 23 iulie 1921 a Societatii de Biologie, Nicolae Paulescu prezinta in patru comunicari rezultatele cercetarilor sale privind actiunea extractului pancreatic in cazurile de diabet, comunicari ce sunt publicate in revista Societatii. Paulescu publica separarea unui principiu activ antidiabetic din pancreas, pe care il denumeste pancreina, si in numarul din 31 august1921 al revistei de specialitate Archives Internationales de Physiologie, revista cu aparitie simultana in Franta si Belgia. In anul 1922, Paulescu obtine, de la Ministerul Industriei si Comertului din Romania, brevetul de inventie nr. 6255 intitulat „Pancreina si procedeul sau de fabricare”. In nici una din publicatii, Nicolae Paulescu nu aminteste de experimentele similare publicate de Israel Kleiner in 1915 si 1919.

Aceste publicatii au precedat cu 8-10 luni anuntarea de catre Fr. Grant Banting si Ch. Herbert Best din Toronto (Canada) a descoperirii insulinei. Bazandu-se pe o traducere incorecta a textului articolelor publicate, Banting si Best neaga influenta rezultatelor la care ajunsese profesorul Paulescu si afirma ca desi Paulescu a demostrat eficacitatea extrasului pancreatic in a reduce cantitatea zaharului sau a ureei din sange a animalelor diabetice, el ar fi declarat ca injectiile nu ar avea efect:

„Paulesco has recently demonstrated the reducing effects of whole gland extract upon the amounts of sugar, ureea and acetone bodies in the blood and urine of diabetic animals. He states that injections into peripheral veins produce no effect and his experiments show that second injections do not produce such marked effect as the first. ”

— Banting FG & Best CH.,  Journal of Laboratory and Clinical Medecine, 1922

Comitetul de acordare a Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicina din anul 1923 ii recompenseaza pe Frederick G. Banting si John Macleod [2]pentru demonstrarea primului tratament eficace pentru diabet la om.

Raspunzand campaniei internationale initiata de fiziologul scotian Ian Murray, profesorul A.W.K. Tiselius, vicepresedinte al Fundatiei Nobel, recunoaste in 1969 meritele lui Nicolae Paulescu in descoperirea tratamentului antidiabetic, exprimandu-si speranta ca „opera de pionerat” a lui Paulescu va fi elogiata cum se cuvine de forurile stiintifice internationale. In cartea The Priority of N.C. Paulescu in the Discovery of Insulin, publicata in 1976 profesorul Ioan Pavel a prezentat documente incontestabile care atesta meritele lui Paulescu.

In anul 1990, Nicolae Paulescu a fost numit post mortem membru al Academiei Romane.

Articolul de astazi, poate ca a fost putin cam lung, dar cu siguranta a meritat.

Dumnezeu sa va binecuvanteze!