La multi ani Romania!

Desteptati-va c-am dormit destul!

Podisul Dobrogei

Buna si bun gasit la la o noua prezentare a geografiei Romaniei. Astazi vom vorbi despre Podisul Dobrogei.

Din punct de vedere geologic, rocile componente ale zonei confera apelativul de Muntii Dobrogei. Acesta are inaltimi maxime de doar 467 m in varful Greci (Tutuiatul). Orogeneza ce a generat Muntii Dobrogei este cea Hercinica (Devonian / Permian) in nord si Caledoniana (Cambrian/Silurian) in zona centrala. Inaltimea scazuta este in general datorata proceselor exogene care au actionat prin erodarea materialului constituent al rocilor, expunand agentilor atmosferici in prezent (la suprafata) roci care erau in momentul formarii catenei muntoase la baza sa (granitele de Greci). Din punct de vedere geografic intervalul de inaltimi in care sunt cantonati Muntii Dobrogei face clasificarea acestora din punct de vedere geografic ca podis, acesta fiind situat intre valea Dunarii in vest si nord si Marea Neagra in est, constituind singura mare unitate extra-carpatica, avand aflorate cele mai vechi structuri geologice si morfologice din Romania. La suprafata, cele mai vechi roci sunt sisturile verzi proterozoice din Podisul Casimcei, cu o virsta de peste 600 milioane ani. In fundamentul Dobrogei de Sud exista roci mai vechi, identificate in foraje si acoperite in prezent de straturi sedimentare paleozoice, mezozoice si neozoice, care au o varsta mult mai mare (1,6 miliarde ani).

Podisul Dobrogei se prezinta ca un podis relativ rigid, format pe roci vechi (sisturi verzi, granite), depozite sedimentare mezozoice si neozoice, puternic erodat de actiunea indelungata a factorilor exogeni, cu un relief domol, usor ondulat si cu altitudini relativ reduse (200-300m). Partea de nord este mai inalta, ajungand pe alocuri la 350-400 m dar si la 467 m in varful cel mai inalt (Vf. Greci din Muntii Macinului). Partea de sud are sub 200m (altitudinea maxima este de 204 m in Podisul Deliorman). Din punct de vedere tectonic, Podisul Dobrogei apartine unor microplaci diferite: in nord, microplaca Marii Negre aflata intr-un proces de subductie (in lungul unui plan Benioff) sub Carpatii de Curbura, iar in sud microplaca Moesica (cuprinzand fundamentul Campiei Romane si Dobrogea de Sud). Asociat acestora exista forme de relief influentate de petrografie si structura: un relief "granitic", cu trene de grohotisuri si abrupturi in Muntii Macinului, vechi peneplene conservate pe suprafata erodata a sisturilor verzi, mici forme carstice pe calcarele jurasice, suprafete structurale adaptate ondularilor largi ale formatiunilor neozoice din Dobrogea de Sud. Exista de asemenea, in nord (Muntii Macinului, Dealurile Tulcei si Podisul Babadagului), un ansamblu de forme de sedimentatie (inselberguri, glacisuri de eroziune), iar pe substratul loessoid forme de tasare si sufoziune.

Subdiviziunile principale ale Podisului Dobrogei sunt Masivul Dobrogei de Nord si Podisul Dobrogei de Sud, despartite de linia Harsova-Capu Midia. Masivul Dobrogei de Nord este mai inalt, cu un relief mai variat si o inclinare generala de la Dunare spre mare. Este format din Muntii Macinului (cunoscuti si sub denumirea de Culmea Pricopanului), Culmea Niculitelului, Dealurile Tulcei (continuate cu prispa Agighiol), Depresiunea Nalbant, Podisul Babadagului (alungit de la Dunare la Marea Neagra, cu altitudine maxima de 401m), Podisul Casimcei, format din sisturi verzi (cu 325m altitudine maxima), continuat cu prispa Hamangia; Calcarele jurasice intersectate de raul Casimcea au generat un mic areal carstic (pesterele de la Gura Dobrogei si "cheia" Dobrogei). Uneori Podisul Casimcei este considerat o subdiviziune majora separata a Dobrogei, de acelasi rang cu celelalte doua si denumit Dobrogea Centrala. Podisul Dobrogei de Sud este mai jos (sub 200m), este larg ondulat dupa cutele calcarelor sarmatiene si inclina de la mare spre Dunare. Vaile au un pronuntat caracter endoreic. Extremitatea sud-vestica, cu altitudini maxime de 204m, poarta denumirea generica de "Deliorman" (continuandu-se in Bulgaria). Subdiviziunile sunt: zona litorala inalta, Podisul Medgidia (cu Valea Carasu), Podisul Negru Voda si Podisul Oltinei.

Nici prea mult, nici prea putin. Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Familia

Buna ziua dragi cititori! Este duminica, asa ca astazi ne vom concentra un pic atentia catre Dumnezeu si institutiile lui.

Vom vorbi asadar, astazi, despre importanta familiei. Desi in viziunea multora, Biserica este institutia suprema, unde oamenii se pot apropia de Dumnezeu, realitatea nu este chiar asa: familia fiind de fapt cel mai mare in rang si de asemenea si cea mai veche. Si ca o idee, puteti sa va ganditi chiar la inceputul lumii, pe vremea cand pe Pamant nu traiau decat Adam si Eva. Aveau ei oare o un loc anume unde sa stea de vorba cu Dumnezeu? Nu! Ei se aveau doar unul pe celalalt si traiau centrat pe Dumnezeu si sigur ca fiind fara pacat le era si mai usor, evident, sa aibe o legatura atat de stransa cu Domnul. Dar ideea de baza, este ca ei nu trebuia sa urmeze un anume program, ci doar sa Il iubeasca pe Dumnezeu si pe cel alaturi de care traieste.

Cu alte cuvinte, luand in considerare faptul ca Dumnezeu ii iubea mult pe amandoi, ei iubindu-L amandoi pe Creatorul, Adam pe Eva si Eva pe Adam, ne putem imagina un fel de triunghi al dragostei, in care fiecare latura a lui are dublu sens de parcurgere. Dar asta a fost atunci! Acum, insa familiile au mai multi membri si fiecare trebuie sa-i iubeasca pe toti ceilalti si toti sa traiasca centrati pe Dumnezeu. Astfel am putea sa ne imaginam cam asa ceva, ci anume un romb in care avem desenate inclusiv diagonalele acestuia. Si din nou, toate laturile si diagonalele au dublu sens de parcurgere.

Asadar, familia este este cel mai important loc, unde fiecare trebuie sa creasca si sa se dezvolte in dragoste si armonie, centrat pe Dumnezeu.

Sper ca v-a facut placere sa cititi aceste cateva randuri. Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Polo-ul in Romania

Buna ziua dragi cititori! Astazi va voi prezenta un articol pe care eu doar l-am preluat, fiindca este foarte frumos redactat si e direct de la sursa potrivita.

Cum si cand a aparut jocul de polo la noi in tara? Destul de tarziu, in comparatie cu alte tari din Europa Centrala, sau cu Vestul continentului nostru, cam pe la sfarsitul celui de al treilea deceniu. Mai intai sub forma de amuzament (sau divertisment) al inotatorilor la incheierea antrenamentelor, sau a concursurilor. Se trageau doua porti in apa, imediat aparea o minge de piele, asemanatoare celei folosita de fotbalisti si echipele se constituiau pe loc. Pana in 1931 - Federatia Romana de Natatie a fost constituita la 21 decembrie 1930 - nici nu poate fi vorba de o activitate organizata.

Exista si astazi in Romania vechi specialisti care sustin ca la primul Campionat European de polo organizat in 1926, la Budapesta, ar fi fost prezenta si o selectionata a tarii noastre. Consultand toate documentele oficiale la premiera acestei competitii, nu am gasit confirmarea necesara. Abia in presa vremii din 1928 am putut intalni o notita despre un prim joc oficial, care a opus selectionatele oraselor Oradea si Cluj si s-a incheiat nedecis: 3-3. Un an mai tarziu, la Cluj, s-a desfasurat un prim meci intre doua echipe de club: Universitatea-M.S.E. Tg. Mures 8-6. Iar in 1930, aceeasi formatie a studentilor clujeni spulbera pur si simplu - 12-1 (6-0) - o echipa bucuresteana a T.C.R. - ului.

Bucuresti, Oradea, Cluj, Tg. Mures si Timisoara - acestea au fost orasele in care au aparut primele echipe de polo, alcatuite in marea majoritate din inotatori. In 1932, Universitatea Cluj a intalnit-o din nou pe M.S.E. Tg. Mures, invingand-o cu 4-1.

Un Almanah al sporturilor din 1933 ne aminteste desfasurarea Campionatelor nationale de natatie (inot, polo si sarituri) la Strandul Kiseleff (de la Sosea) din Bucuresti, in zilele de 3,4 si 5 septembrie. La polo, invingatoarei i-a fost atribuit un trofeu denumit "Cupa Romaniei". In prima zi: M.S.E. Tg. Mures-P.T.T. Bucuresti 4-1 (3-1) si ILSA Timisoara-C.F.R. Bucuresti 6-1 (2-0). Surprinzator, in partida cu Sportul studentesc, universitarii clujeni nu s-au prezentat! In ziua urmatoare, a fost randul celor de la Sportul studentesc sa forfaiteze in meciul cu poloistii mureseni. Asa ca finala a opus in ultima zi a competitiei pe M.S.E. Tg. Mures si pe ILSA. Timisorenii erau jucatori tehnici, dar mai lenti si nu s-au putut opune vigurosilor poloisti mureseni, invingatori cu 4-0 (2-0). La M.S.E. jucau pe atunci Szigyarto, Vancea, Schwartz, Henselman, Kovacs, Muller si Daroczi, pe care i-am putut intalni si printre protagonistii curselor de inot, iar culorile ILSA-ei au fost aparate de Bader, Molnar, Chefer, Ravasz, Fischer, Lustig si Freund. Final s-a reeditat in anul urmator, succesul muresenilor (3-2) fiind obtinut la capatul unei lupte indarjite.

Sursa: Federatia Romana de Polo

Gata! Poate facem si noi ceva miscare astazi! Dumnezeu sa va binecuvanteze!

I.C. Bratianu

Buna ziua dragi cititori! Astazi este o frumoasa zi de joi si asa cum v-ati obisnuit probabil vom avea parte de o personalitate in scurta prezentare din aceasta zi.

Ion C. Bratianu s-a nascut in Pitesti la data de 2 iunie 1821 si a murit in satul Florica din judetul Arges la data de 16 mai 1891. A fost un om politic roman, fratele lui Dumitru C. Bratianu. A urmat cursurile primare la Pitesti avandu-l ca dascal pe Nicolae Simonide. A intrat in armata munteana in 1838 si a vizitat Parisul pentru a studia. Intors in Muntenia, a luat parte, impreuna cu prietenul sau, C.A. Rosetti si alti politicieni proeminenti, la rebeliunea romana din 1848, fiind prefect al politiei in guvernul provizoriu al acelui an.

Dupa restaurarea ruseasca si otomana, la putin timp dupa aceea, s-a mutat in exil, refugiindu-se la Paris, dorind sa influenteze opinia publica franceza in favoarea uniunii propuse si autonomia principatelor dunarene.

A fost initiat in francmasonerie ca si fratele sau, Dumitru Bratianu in 1846 la Paris, in Loja Ateneul Strainilor, dupa care se afiliaza Lojii Trandafirul Perfectei Taceri, in care i se acorda, la 14 iulie 1847, gradul de Maestru. In 1848 era afiliat Lojii bucurestene Fratia, apoi se reintoarce la Paris, unde va fi arestat dupa cativa ani pentru participare la atentatul impotriva lui Napoleon al III-lea. Se intoarce la Bucuresti si fondeaza, in 1857, alaturi de alti frati reveniti si ei din exil, Loja Steaua Dunarii. ^[1]

In timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Bratianu a fost un lider liberal proeminent. A asistat in1866 la demiterea lui Cuza si la alegerea Printului Carol I al Romaniei, sub domnia caruia a avut mai multe mandate ministeriale in urmatorii patru ani. A fost arestat pentru complicitate in revolutia din 1870, dar eliberat la scurt timp.

In 1876, ajutat de Constantin A. Rosetti, a format un cabinet liberal, care a ramas la putere pana in 1888, fiind ministru in timpul Razboiul Ruso-Turc din 1877, Congresului de la Berlin, formarea Regatului Roman, revizuirea constitutiei si alte reforme.

Dupa 1883, Bratianu a fost singurul lider al liberalilor, cu ajutorul lui C.A. Rosetti, prietenul si aliatul politic al sau timp de aproape patruzeci de ani.

In afara de a fi un politician important al Romaniei in timpul anilor critici 1876–1888, Ion C. Bratianu fost si scriitor. Pamfletele sale politice in franceza: Mémoire sur l'empire d'Autriche dans la question d'Orient (1855), Réflexions sur la situation (1856), Mémoire sur la situation de la Moldavie depuis le traité de Paris (1857) si La Question religieuse en Roumanie (1866) au fost bine primite la Paris.

A avut opt copii impreuna cu Pia Bratianu: Florica, disparuta la numai 3 ani, Sabina (1863-1941, casatorita cu doctorul Constantin Cantacuzino), Ion (1864-1927, de cinci ori prim-ministru, cel mai mare om politic si de stat al Romaniei), Constantin (1867-1950, inginer constructor si agronom, ultimul presedinte al PNL), Vintila (1867-1930, prim-ministru, primar modernizator al Capitalei, Maria (1868-1945, mama poetului Ion Pillat), Tatiana (1870-1940) si Pia (1872-1946, casatorita Alimanesteanu).

Va astept si maine pentru a va prezenta un articol din lumea sportului.

Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Palatul Parlamentului

Buna ziua dragi cititori! Asa cum v-am promis astazi va voi prezenta un momnument extrem de important pentru Romania! Sa vorbim asadar despre Palatul Parlamentului, sau asa cum mai este numit si drept Casa Poporului.

Palatul Parlamentului din Bucuresti, Romania, masoara 270m pe 240m, 86m inaltime, si 92m sub pamant. Are 12 nivele la suprafata si alte 8 subterane. Conform World Records Academy, Palatul Parlamentului este cea mai mare cladire administrativa pentru uz civil ca suprafata din lume, cea mai scumpa cladire administrativa din lume si cea mai grea cladire din lume, intrand de trei ori in Cartea recordurilor. Cladirea Palatului Parlamentului se afla situata in partea centrala a Bucurestiului (in sectorul 5), pe locul care astazi se cheama Dealul Arsenalului, incadrat de strada Izvor la vest si nord-vest, Bulevardul Natiunile Unite spre nord, Bulevardul Libertatii la est si Calea 13 Septembrie la sud. Aceasta se afla la 10 minute distanta de Piata Unirii si 20 de minute de Gara de Nord (cu autobuzul 123).

Dealul pe care se afla astazi Palatul Parlamentului este in general o creatie a naturii, avand o inaltime initiala de 18 m, dar partea dinspre Bulevardul Libertatii este inaltata in mod artificial.

Dupa cutremurul din 4 martie 1977, Nicolae Ceausescu a cautat un amplasament pentru a dezvolta un program foarte mare de investitii. S-a preluat o idee a regelui Carol al II-lea din 1935, in al carei proiect era prevazuta construirea Camerei Deputatilor pe Dealul Arsenalului. Acest proiect fusese conceput de cei mai mari arhitecti ai vremii. In 1938 s-a anuntat inceperea demolarilor in vederea deschiderii acestui ax. A venit al Doilea Razboi Mondial si lucrurile au ramas doar pe hartie pana in 1983, cand a inceput construirea Palatului Parlamentului, ceremonia oficiala a asezarii pietrei fundamentale avand loc la data de 25 iunie 1984.

Cladirea are o suprafata desfasurata de 330.000 m², inscriindu-se in "Cartea Recordurilor" la capitolul "Cladiri Administrative", pe locul 2 in lume dupa cladirea Pentagonului, iar din punct de vedere al volumului, cu cei 2.550.000 m³ ai sai, pe locul 3 in lume, dupa cladirea de asamblare a rachetelor spatiale de la Cape Canaveral din Florida si dupa piramida lui Quetzalcoatl din Mexic. Pentru comparatie se poate mentiona ca aceasta cladire depaseste cu 2% volumul piramidei lui Keops din Egipt, si de aceea unele surse o caracterizeaza ca pe o constructie „faraonica”.

Inceput in timpul regimului comunist, (autointitulat „Epoca de Aur” a Romaniei si inlaturat in mod violent, prin Revolutia din 1989), asa-numitul Proiect Bucuresti a fost un proiect ambitios al cuplului Ceausescu inceput in anul 1978, ca o replica a orasului Phenian, capitala Coreei de Nord. Un proiect de sistematizare exista inca din anii '30 (din timpul lui Carol al II-lea) pentru zona Unirii - Dealul Arsenalului.

Dupa cutremurul din 1977 Nicolae Ceausescu a ordonat „reconstruirea” Bucurestiului ca un nou oras, de sine statator. In anii 1978-79 a avut loc un concurs la nivel national pentru reconstruirea Bucurestiului. Concursul a durat aproape 4 ani si a fost castigat de Anca Petrescu, o tanara arhitecta de numai 28 de ani, care a fost numita arhitect sef a acestui proiect exceptional de controversat.

Santierul propriu-zis a inceput in anii 1980 cu demolarea a peste 7 km² din vechiul centru al capitalei si relocarea a peste 40.000 de oameni din aceasta zona. Dintre cladirile disparute se numara Manastirea Vacaresti, Spitalul Brancovenesc, Arhivele Nationale, Stadionul Republicii, etc. Lucrarile s-au efectuat cu munca fortata a militarilor in termen, si astfel costul a fost redus la minimum.

Acest proiect de reconstruire a Bucurestiului, cuprindea o serie de cladiri cum ar fi: Palatul Parlamentului - Casa Republicii, Ministerul Apararii Nationale, Casa Radio, Hotelul Marriott - Casa de Oaspeti, Casa Academiei Romane, Parcul Izvor si Bulevardul Unirii - Victoria Socialismului.

In 1989 costurile clädirii erau estimate la 1.75 miliarde dolari SUA, iar in 2006 la 3 miliarde Euro.

Pe verticala se disting trei registre, care corespund totodata si unor zone functionale distincte.

Cladirea are aproximativ 1000 incaperi, dintre care 440 birouri, peste 30 sali si saloane, patru restaurante, trei biblioteci, doua parcari subterane, o sala de concerte.

Numele salilor si saloanelor din Palatul Parlamentului au fost alese dupa 1989, ele evocand evenimente importante din istoria poporului roman sau personalitati cunoscute pe plan mondial.

Majoritatea sunt legate de aspiratia romanilor pentru Unire si de istoria parlamentarismului in Romania.

Va propun sa continuam in urmatoare 2-3 zile de miercuri sa continuam cu prezentarea celor mai importante sali din acest grandios monument.

Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Carpatii Orientali

Buna ziua dragi cititori! Intr-o noua zi de marti, avem parte de o noua prezentare geografica, de aceasta data mai ca la carte, cum invatam la scoala.

Carpatii Orientali reprezinta unul din marile segmente montane ale muntilor Carpati, si se afla pe teritoriul Romaniei, Ucrainei, Slovaciei si Poloniei. Asa dupa cum indica si numele, Carpatii Orientali se gasesc in partea estica a lantului muntos, prezentand o varietate larga de roci, aspecte geofizice, geologice si morfologice, inaltimi, impaduriri, flora si fauna.

Sunt cuprinsi intre limitele:

Nord: Subcarpatii Beskizi din Polonia

Est: Subcarpatii Beskizi din Ucraina Podisul Moldovei si Subcarpatii Moldovei

Vest: Culoarul Michalovce–Nowy Sącz–Tarnów; Depresiunea Colinara a Transilvaniei(D.C.T), Dealurile de Vest si Campia de Vest

Sud: Subcarpatii de Curbura si Valea Prahovei

Intre aceste limite, au o serie de caracteristici ale reliefului care ii diferentiaza de celelalte ramuri carpatice, cum ar fi:

altitudinile au valori mijlocii; inaltimile maxime depasesc 2000 m (in Muntii Rodnei si Muntii Calimani) sau se apropie de aceasta altitudine (in Muntii Ciucas, Muntii Maramuresului si Ceahlau)

au culmi paralele, orientate pe directia NV-SE (in nord si centru) sau „curbate” (in sud)

sunt formati din trei fasii paralele care reflecta alcatuirea geologica a substratului:

a) in vest exista un aliniament de munti vulcanici

b) in centru, munti alcatuiti din roci dure(predominant sisturi cristaline)

c) in est si sud, munti alcatuiti din roci sedimentare cutate (denumite „flis” = formatiune geologica specifica, alcatuita din strate sedimentare cutate)

sunt fragmentati de depresiuni numeroase (unele foarte intinse, cum ar fi depresiunile Brasovului si Maramuresului), vai si trecatori

au forme variate de relief, cum ar fi: relief vulcanic (cu cratere, conuri si platouri), indeosebi in muntii Calimani, Gurghiului si Harghitei, relief glaciar (in Muntii Rodnei), un relief specific datorat rocilor (indeosebi in masivele Ceahlau si Ciucas)

relief carstic cu pesteri si chei in Carpatii de Curbura

In Carpatii Orientali se disting trei grupe majore de munti:

Carpatii Maramuresului si Bucovinei, sau grupa nordica

Carpatii Moldo-Transilvani, sau grupa centrala

Carpatii de Curbura, sau grupa sudica

Grupa Nordica a Carpatilor Orientali cuprinde urmatoarele subdiviziuni: Muntii Oas, Muntii Gutai, Muntii Tibles, Muntii Maramures, Muntii Suhard, Muntii Bargau, Muntii Rodnei cu cel mai inalt varf de aici, Pietrosu 2303 m, Depresiunea Oas pe raul Tur, Depresiunea Maramures pe raurile : Tisa,Iza si Viseu, Depresiunea Dornelor pe Bistrita, Depresiunea Campulung Moldovenesc pe Moldova, Pasul Prislop 1416 m, Pasul Setref, Pasul Tihuta, Pasul Mestecanis.

In Grupa Centrala se gasesc: Muntii Calimani cu varful Pietrosu de 2100 m, Muntii Gurghiului, Muntii Harghita, Muntii Ciomatu, Muntii Giurgeu, Muntii Hasmasu Mare, Muntii Ciuc, Muntii Nemira, Muntii Bistritei, Muntii Ceahlau, Muntii Tarcau, Muntii Stanisoarei, Muntii Gosmanu, Muntii Berzunti, Depresiunea Ciuc pe raul Olt, Depresiunea Giurgeu pe raul Mures, Depresiunea Comanesti pe raul Trotus, Pasul Izvorul Muresului, Pasul Bucin, Pasul Oituz, Pasul Tusnad.

In Grupa Sudica sunt: Muntii Intorsurii, Muntii Bretcu, Muntii Barsei formati din Postavaru si Piatra Mare, Muntii Vrancei Muntii Buzaului formati din Penteleu , Siriu si Podu Calului, Muntii Ciucas, Muntii Baiu, Depresiunea Brasov pe raurile Olt si Raul Negru, Depresiunea Intorsura Buzaului pe raul Buzau, Pasul Predeal, Pasul Bratocea, Pasul Oituz.

Maine vom vorbi despre un momument reprezentativ pentru Romania.

Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Geto-dacii si romanii - Recapitulare

Buna ziua dragi cititori! Așa cum am spus în urma cu o săptămână, astazi avem parte de recapitularea studiului despre popoarele din care s-a format poporul român. Și ca sa nu ziceți că sunt rău și că vă bat prea mult la cap cu atâta istorie, de aceasta dată voi face totul cat mai scurt cu putință, dar suficient de concis.

Vorbim așadar în primul rând de geto-dacii care au stăpânit ținutul României actuale și chiar mai mult, având ca granițe țărmul Mării Negre si Bugul spre est, Cadrilaterul Boem, Dunarea Panonică și Morava spre vest, Carpații Păduroși spre nord și Muntele Haemus (lanțul Balcanic) spre sud. Ei erau organizați în triburi până la la formarea regatului Dacia sub Burebista, cu capitala așezată la Sarmizegetusa. Asemeni majorității popoarelor antice și poporul geto-dac avea o religie politeista, iar zeitatea suprema era Zamolxis. Având resurse naturale suficiente, poporul geto-dac s-a dezvoltat bine din punct de vedere economic si militar, fiind d temut chiar si pentru Imperiul Roman.

Romanii însă nu au putut permite existența unui alt popor cu care să impartă lumea, astfel că în urma a două campanii militare in forță (101-102 și 105-106) desfășurate sub comanda împăratului Traian au reușit să invingă și să supună poporul geto-dac.

A urmat apoi inevitabila stăpânire romană. Chiar dacă a fost ocupată o perioadă destul de scurtă (107 – 271/276), Dacia a fost poate provincia cu cea mai intensă colonizare, cu oameni din toate provinciile imperiului. În mod evident, sub această ocupare, romanii și-au impus legile administrative, limba latină și au adus cu ei cultura romană, lăsând loc prea puțin pentru păstrarea moștenirii dacice.

Confruntat cu situația gravă din provinciile Spania și Galia, care se separaseră de Imperiul Roman și iși proclamaseră un Imparat Celt, si cu devastarea provinciilor din Balcani de către Goți, Carpi și alți Barbari, Aurelian (270-275) a retras administrația și restul trupelor din fosta provincie Dacia Traiana, și a stabilit cetățenii romani la sud de Dunăre, în Moesia, creând provincia Dacia Aureliana, divizată apoi în Dacia Ripensis, lângă Dunăre, cu capitala Ratiaria (acum Arcear în Bulgaria) și Dacia Mediterranea, cu capitala la Serdica (acum Sofia, capitala Bulgariei). Astfel Dacia a fost prima provincie romană abandonata, și poate primul pas catre dezmembrarea Imperiului Roman.

Deși romanii s-au retras, moștenirea lor a rămas și astfel a luat naștere poporul român.

Și iată cum într-un final am reușit sa terminăm și acest capitol.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Rugati-va pentru poporul vostru

                Buna ziua! Astazi nu am sa va aduc niciun mesaj, ci doar un simplu indemn: rugati-va pentru popor, fiindca asa ne spune Dumnezeu si pentru ca acum suntem in campanie politica si nu trebuie sa lasam totul la intamplare.

                Sa aveti o zi buna si binecuvantata!

Ion Tiriac

Buna ziua dragi cititori! Ma gandeam ca daca tot am vorbit in urma cu ceva timp despre Ilie Nastase, acum ar fi corect sa avem cateva cuvinte si despre colegul lui.

Ion Tiriac,nascut in data de 9 mai 1939 in Brasov, este un fost jucator profesionist de tenis roman, jucator de hochei, si actualmente un influent om de afaceri in Germania si Romania.

Tiriac, care si-a pierdut tatal la varsta de zece ani, a locuit pe aceeasi strada si a lucrat in aceeasi fabrica cu Günther Bosch.

Intre 1958 si 1964 a fost membru al echipei de hochei pe gheata a Romaniei, cu care a participat la Jocurile Olimpice de Iarna din Innsbruck si la Campionatele Mondiale.

In 1970, a castigat impreuna cu Ilie Nastase turneul de la Roland Garros. Talentul sau pe teren s-a materializat mai ales la dublu, castigand alaturi de Ilie Nastase, in afara de Roland Garros, numeroase alte turnee precum Foro Italico, Open Philadelphia Indoor (1970), Monte Carlo Open, Open Suedia, Italian Open si Canadian Open (1972), Arymehr Cup (1977), alaturi de Guillermo Villas la Baltimore International si Nice International (1977), Volvo International (1979) si, alaturi de Adriano Panatta, Campionatului Mondial de tenis, Sao Paolo (1974). Tiriac a fost component al echipei Romaniei in Cupa Davis intre 1959 si 1978, disputand trei finale, cu SUA, in 1969, 1970 si 1972, in toate trei avandu-l ca partener pe Ilie Nastase.

Din 1984 pana in 1993 a fost managerul lui Boris Becker, tenisman de clasa mondiala.

Ion Tiriac este detinatorul licentei turneului de tenis "BCR Open Romania" din anul 1996. A zecea editie a turneului (care a avut loc in luna septembrie a anului 2005) a oferit premii in valoare de 302.000 euro. Castigatorul trofeului competitiei, Florent Serra a primit un cec in valoare de 44.100 euro.

Intre anii 1998 - 2004, a detinut functia de presedinte al Comitetului Olimpic Roman.

Ion Tiriac este de asemenea unul dintre cei mai bogati romani, fiind proprietarul unui numar mare de firme in domeniul bancar, auto si cel al transporturilor. Este primul roman care a intrat in lista Forbes a miliardarilor lumii fiind cotat ca avand o avere personala in jur de 1,1 miliarde dolari in martie 2007. In noiembrie 2007, revista Capital a estimat averea lui Ion Tiriac la 2,2-2,4 miliarde de dolari.

Tiriac a fost casatorit intre 1963 si 1965 cu Erika Braedt, jucatoare de handbal. Are copii cu Mikette von Issenberg (model; mama lui Ion Tiriac jr.) si cu Sophie Ayad (ziarista; doi copii, Karim Mihai si Ioana Natalia).

Pai cam asta ar fi, pe scurt.

Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Pantelimon Halippa

Buna ziua dragi cititori! Astazi va voi prezenta o personalitate importata pentru Romania. Aproape ca nu e cineva care sa nu fi auzit in Romania si mai cu precadere in Bucuresti de Pantelimon. Insa cati dintre dumneavoastra sti despre Pantelimon Halippa?

Pantelimon Halippa sau Pan Halippa s-a nascut la 1 august 1883 in Cubolta, judetul Soroca si a murit in data de 30 aprilie 1979, in Bucuresti. El a fost un publicist si om politic roman basarabean, unul dintre cei mai importanti militanti pentru afirmarea spiritului romanesc in Basarabia si pentru unirea acestei provincii cu Romania. A fost presedintele Sfatului Tarii care a votat unirea in 1918. A ocupat functii de ministru in diferite guverne. A fost persecutat politic de regimul comunist si inchis la Sighet. Membru corespondent al Academiei Romane exclus in 1948, repus in drepturi in 1990.

A urmat scoala primara in satul natal, la Cubolta, apoi cursurile Scolii Spirituale din Edinet si ale Seminarului Teologic din Chisinau. Dupa ce a absolvit seminarul in 1904, s-a inscris la Facultatea de Fizica si Matematica a Universitatii din Dorpat (astazi Tartu, Estonia). Un an mai tarziu a izbucnit revolutia si Halippa s-a vazut nevoit sa renunte la studii. Revenit la Chisinau, s-a apropiat de tinerii intelectuali romani, colaborand la „revista Basarabia”, prima publicatie romana a epocii, in paginile careia a tiparit imnul revolutionar Desteapta-te, romane, fapt pentru care a fost urmarit de autoritatile tariste.

S-a refugiat la Iasi si s-a inscris la facultatea de litere si filosofie, a carei cursuri le-a urmat intre 1908 si 1912. In aceasta perioada a colaborat la revista „Viata romaneasca”, in care a publicat “Scrisorile din Basarabia”. In 1908 a tiparit la Chisinau, cu caractere chirilice, „Pilde si novele”, prima carte literara din Basarabia, iar in 1912 lucrarea „Basarabia, schita geografica”. Revenit la Chisinau in 1913, publica impreuna cu Nicolae Alexandri si cu ajutorul lui Vasile Stroescu, ziarul „Cuvant moldovenesc”, al carui director a fost. In scrierile sale, Halippa nu a contenit sa militeze pentru unirea Basarabiei cu Romania.

Activitatea sa politica s-a intensificat, iar in 1917 a infiintat Partidul National Moldovenesc. Anul 1918 l-a gasit pe Halippa in fruntea curentului pro-unire, drept pentru care a fost ales vicepresedinte, apoi presedinte al Sfatului Tarii, adunarea care la 27 martie 1918, a votat Unirea Basarabiei cu Romania. A participat si la adunarile de la Cernauti si de la Alba-Iulia care au proclamat Unirea Bucovinei si, respectiv, a Transilvaniei cu Romania.

Dupa 1918 a detinut mai multe functii: ministru, secretar de stat pentru Basarabia (1919-1920), ministru al Lucrarilor Publice (1927), ministru al Lucrarilor Publice si Comunicatiilor (1930), ministru ad-interim la Ministerele Muncii, Sanatatii si Ocrotirii Sociale (1930), ministru secretar de stat (1928-1930, 1932, 1932-1933), senator si deputat in Parlament (1918-1934), urmarind constant propasirea culturala a Basarabiei.

In anul 1923 devine membru emerit al Suveranului Sanctuar al Romaniei si, in acelasi an, la 29 decembrie, reprezenta Loja Libertatea, din Chisinau, la Conventul anual al Marii Loji Nationale din Romania (MLNR). In 1925 a facut parte din Comisia de relatii externe a MLNR. A mai indeplinit si functia de garant de amicitie in tara noastra al Supremului Consiliu de grad 33 din Santo Domingo.^[1]

Pantelimon Halippa a fost intemeietorul Universitatii Populare din Chisinau (1917), al Conservatorului Moldovenesc, al Societatii Scriitorilor si Publicistilor Basarabeni, al Societatii de Editura si Librarie “Luceafarul” din Chisinau (1940). In 1932 a editat si a condus revista “Viata Basarabiei” si ziarul cotidian omonim.

In 1950 a fost arestat si inchis, fara a fi judecat, la Sighetu Marmatiei, dupa doi ani fiind predat NKVD-ului, dus la Chisinau, judecat si condamnat la 25 de ani de munca fortata in Siberia. A fost mutat la inchisoarea de la Aiud, unde a fost retinut pana in 1957. A murit la 95 de ani in Bucuresti, in casa de pe strada Al. Donici nr. 32.

A scris peste 280 poezii, articole, schite, traduceri, memorii, reusind sa editeze in timpul vietii doar un singur volum, Flori de parloaga (1921, Iasi), prefatat de Mihail Sadoveanu. A scris si cateva studii istorice: Bessarabia doprisoedinenia k Rossii (1914), Basarabia sub imparatul Aleksandr I (1812-1825), B. P. Hasdeu” (1939). Postum i se publica in revista „Patrimoniu” din Chisinau Povestea vietii mele (1990) si un volum de publicistica (2001). In colaborare a mai semnat si cartea Testament pentru urmasi (1991). Membru corespondent al Academiei Romane (1918). Exclus in 1948, Halippa a fost repus in drepturi in 1990 ca membru corespondent al Academiei Romane.

Cam atat pentru azi. Sa aveti o zi buna si binecuvantata!

Palatul Mogosoaia

Buna ziua dragi cititori! Chiar daca afara este frig si innorat, nu inseamna ca nu ne putem inca bucura de o scurta lectura, ci poate chiar din contra. Astazi va voi prezenta in cateva randulete Palatul Mogosoaia, in urma sugestiei primite dinpartea unei persoane dragi mie.

Palatul Mogosoaia este o cladire istorica din localitatea Mogosoaia, judetul Ilfov, Romania, aflata la circa 15 km de centrul orasului Bucuresti. Complexul contine cladirea propriu-zisa, curtea acestuia cu turnul de veghe, cuhnia (bucataria), casa de oaspeti, ghetaria si cavoul familiei Bibescu, precum si biserica „Sfantul Gheorghe” aflata langa zidurile curtii. Palatul poarta numele vaduvei boierului Mogos care detinea pamantul pe care a fost construit.

Palatul Mogosoaia a fost in posesia familiei Brancoveanu timp de aproximativ 120 de ani, trecand apoi in proprietatea familiei Bibescu.

Si ca sa lamurim un pic problema istoriei acestui palat, el a fost construit in 1702 de catre Constantin Brancoveanu in stil arhitectural romanesc renascentist (sau stil brancovenesc), o combinatie de elemente venetiene cu elemente otomane, stil utilizat anterior si la un alt palat al domnitorului construit de acesta la Potlogi.

Dupa 1714, cand Constantin Brancoveanu a fost executat la Constantinopol impreuna cu intreaga sa familie, toata averea familiei a fost confiscata de otomani iar palatul a fost transformat in han. Rascumparat de domnitorul Stefan Cantacuzino, el a revenit apoi marelui ban Constantin Brancoveanu, nepotul domnitorului, si a ramas in posesia familiei pana la inceputul secolului al XIX-lea.

Palatul a fost devastat de otomani in timpul razboiului ruso-turc din 1768-1774, deoarece marele ban Nicolae Brancoveanu tinuse partea rusilor in conflict. O noua distrugere a palatului a avut loc cu ocazia revolutiei din 1821 cand ultimul urmas al Brancovenilor, Grigore Brancoveanu, a fugit la Brasov si cladirea a fost ocupata de panduri. Dupa moartea lui Grigore in 1832, palatul a ramas mostenire fiicei sale adoptive, Zoe Mavrocordat si, prin casatoria acesteia cu domnitorul Gheorghe Bibescu, a trecut in familia acestuia si a fost renovat intre 1860–1880 de Nicolae Bibescu, care a construit si cavoul familiei in parcul palatului, si vila Elchingen din apropiere. Palatul a fost administrat in continuare de familia Bibescu care, insa, s-a mutat in vila cea noua iar cladirea veche a ramas nelocuita. Aceasta pana in 1911, cand Maria-Nicole Darvari a vandut palatul varului ei George-Valentin Bibescu, care l-a oferit drept cadou de nunta sotiei acestuia, Martha.

Martha Bibescu s-a ocupat cu renovarea palatului incepand cu anul 1912. In timpul Primului Razboi Mondial, lucrarile de renovare au fost franate de alte distrugeri suferite in urma bombardamentelor germane. In perioada ocupatiei germane a Bucurestiului si a sudului Romaniei, printesa Martha Bibescu a ramas in capitala, ocupandu-se de spitalul reginei Maria si locuind o vreme chiar in palat.

Revenita in tara dupa ce plecase la Londra, acuzata fiind de colaborarea cu trupele germane, Martha Bibescu a reluat lucrarile de renovare dupa 1920, cheltuind mare parte din averea adunata din cartile pe care le-a scris. Palatul a fost reinaugurat, astfel, in 1927, unele lucrari interioare continuand, insa, pana in 1935.

In timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, palatul a fost loc de intalnire al diplomatilor aliati, fiind, pentru cateva luni, inchiriat legatiei elvetiene din Romania. Dupa 6 martie 1945, mosia a fost nationalizata fortat de guvernul comunist, Martha Bibescu obtinand de la autoritati declararea ca monument istoric a palatului, pe care inca il mai detinea. Printesa a plecat insa definitiv din tara in septembrie 1945, lasand palatul fiicei sale Valentina si sotului ei, Dimitrie Ghika-Comanesti.

In 1949, palatul a fost si el nationalizat, Valentina si Dimitrie Ghika-Comanesti fiind arestati. Pana in 1957, cladirea a fost devastata si devalizata, colectiile de arta fiind furate si dezmembrate. Abia in 1957 palatul a devenit sediul sectiei feudale a Muzeului National de Arta, fiind restaurat incepand cu 1977.

In prezent, Palatul Mogosoaia adaposteste Muzeul de Arta Brancoveneasca si este un important punct de atractie turistica.

Principala cladire a complexului de la Mogosoaia este Palatul construit de Constantin Brancoveanu, avand apartamentele familiei princiare la primul etaj, unde se ajunge direct din curte pe o scara exterioara ce da intr-un balcon amplasat pe fatada. Parterul palatului contine camerele servitorilor, iar la subsol se afla o pivnita cu un tavan format din patru domuri. Fatada dinspre lac este si ea una aparte cu o logie de inspiratie venetiana, cu trei arcade.

Cuhnia (bucataria brancoveneasca) se afla in curtea palatului, avand patru turnuri de aerisire. Turnul portii strajuieste intrarea in curte. In el se poate urca pe o scara exterioara. Atat turnul portii, cat si cuhnia au fost restaurate de Martha Bibescu intre 1922 si 1930.

Capela Gheorghe Bibescu, construita dupa 1880 adaposteste mormintele familiei Bibescu, inclusiv ale printilor Mihai si George Basarab-Brancoveanu, aviatori morti in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Serele Mogosoaia au fost construite dupa 1890, de arhitecti francezi si sunt inca folosite pentru cultura florilor si ca atelier de educatie plastica pentru copii.

Ghetaria servea la stocarea pe timpul verii a ghetii aduse din lacul Mogosoaia, aflat in apropiere.

Biserica „Sfantul Gheorghe” se afla in afara zidurilor palatului, langa turnul portii. Ctitorita de Constantin Brancoveanu si terminata in 1688, cu putin timp inainte ca ctitorul ei sa devina domnitor, ea adaposteste mormantul lui George-Valentin Bibescu, precum si tabloul votiv ce-i reprezinta pe Constantin Brancoveanu si pe cei patru fii ai sai.

M-am cam lungit un pic la acest articol, dar eu zic ca a meritat. Sunteti de acord?

Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Centrala de la Cernavoda

Buna ziua! Astazi fiind marti, avem parte de studii geografice in general. Insa cum bine stim cu toti ca geografia merge mana in mana cu turismul, economia si alte stiinte, va voi prezenta Centrala de la Cernavoda, fiindca de curand au aparut informatii cel putin interesante.

                Centrala Nucleara de la Cernavoda este unica astfel de centrala din Romania.

In prezent functioneaza unitatile I si II, ce produc impreuna circa 18% din consumul de energie electrica al tarii.

Planul initial, datand de la inceputul anilor 1980, prevedea constructia a cinci unitati. Unitatea I a fost terminata in 1996, are o putere electrica instalata de 706 MW si produce anual circa 5 TWh. Unitatea II a fost pornita pe 6 mai 2007 , conectata la sistemul energetic national pe 7 august si functioneaza la parametrii normali din luna septembrie 2007.

Reactoarele nucleare de la Cernavoda utilizeaza tehnologia canadiana cunoscuta sub acronimul CANDU. Apa grea, folosita drept moderator, este produsa la ROMAG PROD Drobeta-Turnu Severin.

In mod cu totul exceptional, cand nivelul Dunarii scade mult, iar apa de racire nu mai poate fi pompata in instalatiile de racire, reactoarele trebuie oprite. Acest lucru s-a intamplat, de exemplu, in august-septembrie 2003, cand centrala a fost oprita timp de trei saptamani.

Pentru realizarea Unitatilor 3 si 4 de la Cernavoda a fost ales modelul unei Companii de Proiect realizata prin parteneriat intre statul roman prin intermediul Nuclearelectrica si investitori privati. Cei sase investitori care au depus oferte si au fost selectati initial sunt: Arcelor Mittal Romania care va detine 6,2 din actiunile viitoarei companii, Grupul CEZ Republica Ceha – 9,15%, ENEL Italia – 9,15%, GDF Suez – 9,15%, Iberdrola Spania – 6,2% si RWE Germania – 9,15%, in conditiile in care statul roman detinea 51% din actiuni.In urma retragerii GDF Suez,Iberdrola, Grupului CEZ si RWE Germania statul roman detine actualmente(octombrie 2011) 84.65 % din actiunile SN Nuclearelectrica . Compania de proiect numita EnergoNuclear a fost infiintata in martie 2009, iar cele doua unitati se estimeaza ca vor fi puse in functiune in 2015-2016.

Acum insa lasand la o parte cifrele si alte date cu caracter economic, se pare ca cei de la conducerea centralei au hotarat introducerea „Programului usi deschise”, care in mod evident va da un caracter turistic orasului Cernavoda si in special centralei nucleare. Acest program este facut cu scopul dovedirii sigurantei centralei, dorindu-se realizarea unei gropi de depozitare speciala pentru deseurile radioactive. In mod evident, pentru a putea fi executata acea incinta este necesar acordul comunitatii si tocmai pentru asta sunt permise vizite cu caracter turistic; pentru a demonstra ca nu sunt probleme si ca nu exista riscul de contaminare radioactiva. De asemenea, desi momentan este doar un proiect pe hartie, se doreste si construirea unui terase. Daca vi se pare interesant, trebuie insa sa tineti seama de faptul ca este interzis sa realizati fotografii sau inregistrari video.

Gata pentru ziua de azi. Sper ca v-am starnit interesul.

Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Retragerea romana

Buna ziua dragi cititori! Astazi, la un nou inceput de saptamana avem din nou parte de o lectie de istorie, ci anume va voi prezenta pe scurt retragerea romana de pe teritoriul Daciei.

Stapanirea romana a provinciei era, dificila, unii istorici sustinand ca in provincia Dacia romana nu a existat nici un an fara conflicte cu triburile vecine nesupuse Romei. Se spune ca Hadrian, constient de dificultatea mentinerii, s-a gandit la abandonarea provinciei, dar ceea ce l-a facut sa renunte la acest gand a fost siguranta colonistilor romani din acea regiune.

Incepand cu 234, o serie de evenimente slabesc puterea Romei. Legiunile din Pannonia isi proclama propriul imparat, din 236 Maximinus Thrax (primul Imparat Roman de origine barbara) se afla in razboaie continue cu Dacii Liberi si Sarmatii, in cele din urma fiind asasinat de propriile trupe, intre 238 - 251 Gotii si Carpii intreprind o campanie de raiduri devastatoare asupra provinciilor romane Dacia si Moesia, asediind orase situate adanc in Balcani si destabilizand Imperiul Roman - Decius e primul imparat roman care moare pe campul de lupta. In timpul lui Gallienus romanii pierd controlul in Dacia in fata Gotilor si a Carpilor, cu exceptia unor fortificatii intre raul Timis si Dunare. Nu se cunosc detalii ale situatiei in provincia Dacia, doar o declaratie a lui Rufius Festus "in timpul imparatului Gallienus, Dacia a fost pierduta" si oprirea subita a inscriptiilor si monedelor romane din Dacia in anul 256 atesta dezintegrarea administratiei romane in provincia Dacia.

Istoricul got Jordanes in lucrarea sa din 551 Getica (De Origine Actibusque Getarum) ii descrie pe goti ca fiind urmasii getilor lui Burebista si Deceneus, lucru explicat de unii istorici prin apropierea fonetica a celor doua cuvinte.

Confruntat cu situatia grava din provinciile Spania si Galia, care se separasera de Imperiul Roman si isi proclamasera un Imparat Celt, si cu devastarea provinciilor din Balcani de catre Goti, Carpi si alti Barbari, Aurelian (270-275) a retras administratia si restul trupelor din fosta provincie Dacia Traiana, si a stabilit cetatenii romani la sud de Dunare, in Moesia, creand provincia Dacia Aureliana (Dacia Aureliani), divizata apoi in Dacia Ripensis, langa Dunare, cu capitala Ratiaria (acum Arcear in Bulgaria) si Dacia Mediterranea, cu capitala la Serdica (acum Sofia, capitala Bulgariei).

Astfel Dacia a fost prima provincie romana abandonata, si poate primul pas catre dezmembrarea Imperiului Roman.

Dupa retragerea romana, teritoriile fostei provincii Dacia au facut parte din regatul Vizigotilor. In secolul IV, acestia au fost alungati spre vestul Europei de invaziile hunilor europeni. In 332, imparatul Constantin initiaza constructia unui pod peste Dunare care sa lege Imperiul Roman de Rasarit de vechea Dacie, si o campanie prin care si-a atribuit titlul de Dacicus. Probabil una dintre ultimele mentionari in documente a termenului "dac" apartine istoricului grec Zosimos, care in secolul V mentioneaza tribul numit de el "carpo-daci", trib infrant de Imperiul Bizantin.

Si iata ca am ajuns si la final cu studiul antichitatii, urmand ca peste o saptamana sa facem o scurta recapitulare, iar de peste doua saptamani sa dam drumul la un nou capitol.

Dumnezeu sa va binecuvanteze!