Pantelimon Halippa

Buna ziua dragi cititori! Astazi va voi prezenta o personalitate importata pentru Romania. Aproape ca nu e cineva care sa nu fi auzit in Romania si mai cu precadere in Bucuresti de Pantelimon. Insa cati dintre dumneavoastra sti despre Pantelimon Halippa?

Pantelimon Halippa sau Pan Halippa s-a nascut la 1 august 1883 in Cubolta, judetul Soroca si a murit in data de 30 aprilie 1979, in Bucuresti. El a fost un publicist si om politic roman basarabean, unul dintre cei mai importanti militanti pentru afirmarea spiritului romanesc in Basarabia si pentru unirea acestei provincii cu Romania. A fost presedintele Sfatului Tarii care a votat unirea in 1918. A ocupat functii de ministru in diferite guverne. A fost persecutat politic de regimul comunist si inchis la Sighet. Membru corespondent al Academiei Romane exclus in 1948, repus in drepturi in 1990.

A urmat scoala primara in satul natal, la Cubolta, apoi cursurile Scolii Spirituale din Edinet si ale Seminarului Teologic din Chisinau. Dupa ce a absolvit seminarul in 1904, s-a inscris la Facultatea de Fizica si Matematica a Universitatii din Dorpat (astazi Tartu, Estonia). Un an mai tarziu a izbucnit revolutia si Halippa s-a vazut nevoit sa renunte la studii. Revenit la Chisinau, s-a apropiat de tinerii intelectuali romani, colaborand la „revista Basarabia”, prima publicatie romana a epocii, in paginile careia a tiparit imnul revolutionar Desteapta-te, romane, fapt pentru care a fost urmarit de autoritatile tariste.

S-a refugiat la Iasi si s-a inscris la facultatea de litere si filosofie, a carei cursuri le-a urmat intre 1908 si 1912. In aceasta perioada a colaborat la revista „Viata romaneasca”, in care a publicat “Scrisorile din Basarabia”. In 1908 a tiparit la Chisinau, cu caractere chirilice, „Pilde si novele”, prima carte literara din Basarabia, iar in 1912 lucrarea „Basarabia, schita geografica”. Revenit la Chisinau in 1913, publica impreuna cu Nicolae Alexandri si cu ajutorul lui Vasile Stroescu, ziarul „Cuvant moldovenesc”, al carui director a fost. In scrierile sale, Halippa nu a contenit sa militeze pentru unirea Basarabiei cu Romania.

Activitatea sa politica s-a intensificat, iar in 1917 a infiintat Partidul National Moldovenesc. Anul 1918 l-a gasit pe Halippa in fruntea curentului pro-unire, drept pentru care a fost ales vicepresedinte, apoi presedinte al Sfatului Tarii, adunarea care la 27 martie 1918, a votat Unirea Basarabiei cu Romania. A participat si la adunarile de la Cernauti si de la Alba-Iulia care au proclamat Unirea Bucovinei si, respectiv, a Transilvaniei cu Romania.

Dupa 1918 a detinut mai multe functii: ministru, secretar de stat pentru Basarabia (1919-1920), ministru al Lucrarilor Publice (1927), ministru al Lucrarilor Publice si Comunicatiilor (1930), ministru ad-interim la Ministerele Muncii, Sanatatii si Ocrotirii Sociale (1930), ministru secretar de stat (1928-1930, 1932, 1932-1933), senator si deputat in Parlament (1918-1934), urmarind constant propasirea culturala a Basarabiei.

In anul 1923 devine membru emerit al Suveranului Sanctuar al Romaniei si, in acelasi an, la 29 decembrie, reprezenta Loja Libertatea, din Chisinau, la Conventul anual al Marii Loji Nationale din Romania (MLNR). In 1925 a facut parte din Comisia de relatii externe a MLNR. A mai indeplinit si functia de garant de amicitie in tara noastra al Supremului Consiliu de grad 33 din Santo Domingo.^[1]

Pantelimon Halippa a fost intemeietorul Universitatii Populare din Chisinau (1917), al Conservatorului Moldovenesc, al Societatii Scriitorilor si Publicistilor Basarabeni, al Societatii de Editura si Librarie “Luceafarul” din Chisinau (1940). In 1932 a editat si a condus revista “Viata Basarabiei” si ziarul cotidian omonim.

In 1950 a fost arestat si inchis, fara a fi judecat, la Sighetu Marmatiei, dupa doi ani fiind predat NKVD-ului, dus la Chisinau, judecat si condamnat la 25 de ani de munca fortata in Siberia. A fost mutat la inchisoarea de la Aiud, unde a fost retinut pana in 1957. A murit la 95 de ani in Bucuresti, in casa de pe strada Al. Donici nr. 32.

A scris peste 280 poezii, articole, schite, traduceri, memorii, reusind sa editeze in timpul vietii doar un singur volum, Flori de parloaga (1921, Iasi), prefatat de Mihail Sadoveanu. A scris si cateva studii istorice: Bessarabia doprisoedinenia k Rossii (1914), Basarabia sub imparatul Aleksandr I (1812-1825), B. P. Hasdeu” (1939). Postum i se publica in revista „Patrimoniu” din Chisinau Povestea vietii mele (1990) si un volum de publicistica (2001). In colaborare a mai semnat si cartea Testament pentru urmasi (1991). Membru corespondent al Academiei Romane (1918). Exclus in 1948, Halippa a fost repus in drepturi in 1990 ca membru corespondent al Academiei Romane.

Cam atat pentru azi. Sa aveti o zi buna si binecuvantata!