Buna ziua dragii mei cititori! Astazi vom incerca sa lamurim in cateva cuvinte o problema care mie nu-mi mai da pace pace de o groaza de timp, ci anume: ce inseamna pocainta?
Sunt prea multi in zilele noastre care folosesc cu usurinta cuvinte ca: pocainta, pocait, sau altele inrudite. Si din pacate, aici nu ma refer doar la cei care nu cunosc Cuvantul lui Dumnezeu, dar si la aceia care frecventeaza bisericile. Si daca ar fi sa intru in amanunte legat de cei din lume, as spune ca sunt chiar nesabuiti cand folosesc aceste cuvinte ca o ocara. Dar probabil ca vina lor este mai mica decat a celor care se autoproclama pocaiti. Nu vreau sa se inteleaga cum ca fac o generalizare completa, insa sunt foarte multi care ori uita adevaratul inteles al cuvantului, ori il denatureaza intentionat, ori poate chiar nu stiu cu adevarat ce semnifica.
Tocmai de aceea, m-am decis sa dau o explicatie clara si fara niciun fel de voal care sa modeleze frumos lucrurile. Vreau ca totul sa fie cat se poate de usor de inteles.
Daca credinta reprezinta speranta, bucuria, increderea si iubirea, toate puse la un loc si orientate atat catre Dumnezeu, cat si catre oameni; pocainta reprezinta credinta absoluta, in care acela ce este pocait isi lasa viata complet dirijata de catre Dumnezeu, facand numai si numai ceea ce spune El. Sunt multi care cred ca daca au declarat public ca Il urmeaza pe Dumnezeu, au si devenit imediat pocaiti. Ei bine, vreau sa spun ca nu-i asa! Pocainta este un drum lung si anevoios, in care absolul la fiecare pas, fie el cat de mic sau de usor de parcurs, trebuie facut doar in preajma lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, un adevarat pocait, in primul rand nu se va numi astfel, fiindca denota lauda de sine, in doilea rand, inclusiv mersul la scoala/liceu/serviciu si activitatile aferenta trebuie sa fie in acord cu Domnul nostru.
Sper ca v-am lamurit macat putin in aceasta privinta. Dumnezeu sa va binecuvanteze!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu