Buna ziua dragi cititori! Astazi continuam cu lectia despre stapanirea romana.
Pentru a indeparta pericolul creat si a pacifica zona, Hadrian se deplaseaza la Dunare in anul 117. Acolo le ofera roxolanilor subsidii, reusind astfel sa opreasca atacurile venite din partea lor. De asemenea, exista posibilitatea ca si abandonarea Munteniei si a sudului Moldovei, intreprinsa de Hadrian, sa se fi facut pentru a le permite roxolanilor sa se stabileasca in aceste zone. Urmeaza apoi infrangerea iazigilor pentru care imparatul ii acorda lui Q.Marcius Turbo, general experimentat care infransese rascoale in Egipt si Cirenaica, o comanda exceptionala asupra Daciei si a Pannoniei Inferior. Dificultatea cu care aceste atacuri au fost respinse a facut evident faptul ca Dacia necesita o noua organizare, o impartire care sa o faca mai usor de aparat. Aceasta reorganizare a avut loc probabil in anul 118, o data cu zdrobirea iazigilor.
Cu toate ca renuntase la planul abandonarii complete a provinciei si ca respinsese cu succes atacurile barbarilor, pentru Hadrian era evidenta necesitatea unei noi organizari. De altfel, el revenise la conceptia politica a lui Augustus : “o politica defensiva in cadrul limitelor existente”. Se pare ca initial au fost create Dacia Inferior din teritorii care apartineau Moesiei Inferior: estul Olteniei si probabil sud-estul Transilvaniei, si Dacia Superior cuprinzand Transilvania, Banatul si vestul Olteniei. Prima mentiune a Daciei Superior apare intr-o diploma militara din 29 iunie 120, ceea ce implica si existenta Daciei Inferior. Este de presupus, totusi, ca aceasta organizare s-a realizat ceva mai devreme, probabil o data cu infrangerea iazigilor, deci in jurul anilor 118-119. Dupa cum am mai mentionat, Muntenia si Moldova de sud fusesera abandonate deja la momentul incheierii pacii cu roxolanii. Cele mai mari probleme in privinta reorganizarii sunt puse de provincia Dacia Porolissensis. O diploma militara din 10 august 123, descoperita la Gherla, este data pentru trei unitati auxiliare din aceasta provincie. Aceasta este prima mentiune a Daciei Porolissensis. Parerile istoricilor sunt divergente. Ioan I. Russu considera ca desprinderea Daciei Porolissensis s-a facut intre anii 120-123, aceasta neputand exista inainte de anul 120 cand, la 29 iunie, doua diplome militare descoperite la Porolissum si Caseiu vorbesc de Dacia Superior. Prin urmare, aceasta masura, neputandu-i fi atribuita lui Turbo, ar fi probabil o masura politico-militara a imparatului Hadrian si a guvernatorului Daciei Superior, Iulius Severus. Pe de alta parte, M.Barbulescu considera ca noua provincie ar fi fost creata deodata cu Dacia Superior si Inferior si, probabil, nu mai tarziu de anul 119, crearea ei inscriindu-se perfect in demersul de reorganizare al imparatului. Oricum ar fi fost, aceasta provincie era formata din zona nordica a fostei provincii Dacia, pana la Aries si Muresul superior. Avand in vedere faptul ca Legiunea a IV-a Flavia Felix fusese transferata la Singidunum, in Dacia Superior ramane o singura legiune, a XIII-a Gemina, ceea ce inseamna ca guvernatorul provinciei avea sa fie de acum incolo de rang praetorian. Initial, Dacia Inferior si Dacia Porolissensis, neavand nicio legiune vor fi conduse de un procurator Augusti. Dupa cum am mentionat, scopul crearii celor trei provincii a fost facilitarea apararii acestei granite a Imperiului, foarte intinsa de altfel. Dupa cum afirma Ioan I. Russu, aceasta reorganizare apare “ca dovada a intensificarii controlului roman in aceasta zona si a necesitatii intaririi apararii Daciei printr-un corp de armata auxiliar”.
Mai ales Dacia Porolissensis constituia un bastion inaintat al apararii Imperiului, dispunand inca de la inceput de o armata proprie, dupa cum mentioneaza si diploma de la Gherla. Semnificativa este si mutarea, mai tarziu, a Legiunii a V-a Macedonia in aceasta provincie, la Potaissa.
Aceasta organizare va dura pana in timpul lui Marcus Aurelius care va transforma Dacia intr-un organism unitar, noua provincie Dacia, impartind-o in trei districte financiare: Dacia Apulensis, Dacia Malvensis, Dacia Porolissensis, conduse de un guvernator, consularis trium Daciarum.
In anul 212, imparatul roman Caracalla i-a declarat prin decretul numit "Constitutio Antoniniana" pe locuitorii Daciei cetateni romani, alaturi de toti ceilalti cetateni ai Imperiului Roman.
Se cunosc numele a mai multe cohorte recrutate din Dacia, stationate in Britania la Birdoswald, la Chester si la Vindolanda, in Armenia, in Balcani, in Cappadocia si alte provincii romane.
Gata pentru azi! Dumnezeu sa va binecuvanteze!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu