Podul Minciunilor din Sibiu

Buna ziua! Astazi, la sugestia unui prieten va voi prezenta un momunent ceva mai diferit, dar foarte interesant!

Podul Minciunilor este un pod metalic din orasul Sibiu, construit in anul 1859 deasupra strazii Ocnei care facea legatura intre Orasul de jos si Orasul de sus. El este o pasarela pietonala ce face legatura dintre Piata Mica si Piata Huet. Este cel mai vechi pod din fonta aflat in serviciu pe teritoriul actual al Romaniei.

Podul metalic (Podul Minciunilor) din Sibiu a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judetul Sibiu din anul 2004, avand codul de clasificare SB-II-m-A-12107.

In secolul al XVIII-lea, in zidurile orasului Sibiu din partea de nord a Pietei Mici s-a practicat o deschidere, prelungindu-se strada Ocnei in interiorul cetatii si facilitand accesul din Orasul de jos in Orasul de sus. Pana la mijlocul secolului al XIX-lea, accesul in cetate se facea printr-un tunel curbat, ce trecea pe sub un rand de case care imparteau Piata Mica in doua parti.

Locul pe unde trecea tunelul era denumita „Bancutele Minciunilor”, acest nume fiind dat de Damasus Dürr in secolul al XVI-lea. Dupa cum a scris Emil Sigerus in "Chronik der Stadt Hermannstadt", intr-un document din 24 noiembrie 1771 se mentiona ca "trecerea pe sub Podul Minciunilor este iluminata noaptea de trei lanterne si pazita de trei santinele". De o parte si de alta a intrarii in tunel, existau pe la 1837 doua casute de garda, pazite de militari.

Ca urmare a faptului ca zona devenise insalubra, fiind sufocata de gunoaie care produceau un miros pestilential, magistratul orasului a luat decizia de a demola acest rand de case, ce se intindeau pana aproape de Turnul Sfatului. Casele aflate in zona tunelului au fost demolate in 1851, iar tunelul a fost spart, in locul sau amenajandu-se un culoar de trecere. La inceput, peste strada Ocnei a fost construita o pasarela pietonala de lemn care facea legatura intre Piata Mica si Piata Huet.

In anul 1859, Friedrichs-Hütte (in traducere Cuptoarele sau Turnatoria Friedrich) din Laubach au turnat un pod de fonta. Acesta a fost montat la Sibiu in anul urmator, fiind deschis in mod oficial la 17 decembrie 1860. Din punct de vedere cronologic, acest pod (de fapt o pasarela pietonala) este al treilea pod din fonta construit pe teritoriul de azi al Romaniei, primul fiind construit in 1841 peste raul Timis, la intrarea in Caransebes, in timp ce al doilea pod a fost construit in 1833 la Lugoj si s-a prabusit doi ani mai tarziu sub greutatea unei cirezi de bivoli.

Acest pod a servit initial, dupa spusele localnicilor, pentru circulatia carutelor. Localnicii cu denumit pasarela "Podul minciunilor". Autoritatile orasului au amenajat o promenada superioara pe pod si una pe sub pod, ambele fiind luminate de felinare.

Felinarele de pe promenada superioara si-au schimbat forma in decursul timpului. La inceput, pe suportii de la marginile balustradelor era cate un singur felinar, pe care autoritatile maghiare le-au schimbat cu felinare fara pereti de sticla si cu insemnul regalitatii (o coroana aflata deasupra acoperisului). Dupa Unirea Transilvaniei cu Romania, s-au mentinut felinarele existente anterior, taindu-se doar coroana de deasupra. Ulterior, s-a modificat suportii de fonta pe care s-au amplasat cate doua felinare.

In octombrie 2006, firma germana Alfred Kärcher Gmbh & co. KG, specialista in proiectele de restaurare, a curatat si restaurat Podul Minciunilor. Specialistii restauratori au acordat o atentie deosebita pastrarii patinei fontei, aceasta fiind curatata cu gheata uscata si protejata cu un strat de zapada carbonica intarita. Lucrarea a fost executata gratuit, fiind considerata o "sponsorizare culturala" pentru Sibiu, oras declarat Capitala Culturala Europeana a anului 2007. Podul a fost inaugurat oficial de primarul Klaus Johannis.

Pasarela pietonala ce leaga Piata Mica de Piata Huet este denumita popular „podul minciunilor” sau „podul mincinosilor”. Deoarece podul nu era construit pe piloni, el a fost denumit in germana Liegenbrücke, ceea ce insemna in traducere "podul culcat". Aceasta denumire este aproape omofona cu Lügenbrücke, motiv pentru care unii localnici au inceput sa-l numeasca "podul minciunilor" si asa au aparut legendele care-i justifica denumirea.

Cu privire la aceasta denumire circula patru legende si anume:

Cea mai cunoscuta legenda este ca podul are urechi si o putere greu de imaginat astfel ca, la fiecare minciuna auzita, el incepe sa geama din toate incheieturile si se prabuseste, aducand mincinosul cu picioarele pe pamant.

Dupa o alta legenda, in Piata Mica din Sibiu se tineau mai multe targuri, iar, dupa ce ajungeau acasa, unii cumparatori isi dadeau seama ca au fost pacaliti. Ei se intorceau in piata si ii luau de piept pe negustorii mincinosi si, in hohotele de ras ale multimii, ii aruncau de pe pod. Astfel, cand poposeau din nou la Sibiu negustorii se temeau sa ii mai insele pe localnici.

O legenda spune ca pe acest pod obisnuiau sa se plimbe cuplurile de indragostiti. Tinerii isi jurau acolo iubire vesnica, iar fetele afirmau ca sunt fecioare. Insa, dupa noaptea nuntii, se descoperea ca unele fete erau mincinoase. Acestea erau tarate pe pod, fiind aruncate peste balustrada.

In Sibiu locuiau multi cadeti care studiau la Academia Militara. Acestia isi dadeau intalnire pe pod cu tinerele domnisoare localnice, le promiteau multe si apoi erau lasate sa-si astepte in zadar barbatii care uitau de ele si de juramintele de amor.

Podul Minciunilor din Sibiu este construit din fonta si are doua balustrade metalice formate din 8 panouri cu cercuri cu decor radial, goticizant.

Podul prezinta o singura deschidere de 10,40 m, formata din patru traverse metalice arcuite, asamblate la cheie prin bulonare si decorate cu rozete si cu cate un brau de elemente inscrise in cercuri. ^[7] Arcele au sectiune constanta (circa 50x10 cm) cu ornamente vegetale sau geometrice de factura neogotica. Traversele metalice arcuite din partea de sud au cercurile cu diametru maxim decorate cu stema Sibiului, iar cele din partea de nord poarta inscriptiile “1859”, respectiv “FRIEDRICHS HÜTTE”.

De o parte si de alta a podului, inspre sud si nord, pe marginile de piatra ale pasajului pietonal de sub pasarela se afla patru corpuri de iluminat din fonta turnata.

Cam asta ar fi! Dumnezeusa va binecuvanteze!