Cazinoul din Constanta

Buna ziua! Astazi va voi prezenta un frumos si deosebit monument de pe litoralul romanesc.

Cazinoul din Constanta este o cladire istorica din municipiul Constanta. Este una dintre cele mai reprezentative simboluri ale orasului, fiind construit in anul 1909 si inaugurat in luna august a anului 1910. Se afla pe faleza din Constanta, pe Bulevardul Regina Elisabeta.

Cazinoul a reprezentat una dintre cladirile emblema ale Constantei. In zona in care se afla astazi mai fusese, intre 1880-1902, o constructie de lemn, o cazina, cum se numea – loc pentru spectacole de teatru, baluri, loc de recreare pentru turisti. Constructia unui edificiu cu functii asemanatoare marilor cazinouri europene a inceput prin anul 1904. Initial, planurile sunt intocmite de catre arhitectul Petre Antonescu, care proiecteaza o cladire al carei stil arhitectonic se inspira din traditiile artei romanesti. Dupa terminarea fundatiilor, insa, planurile sunt schimbate, Primaria incredintand modificarea lor unui arhitect de origine franceza (sau elvetiana), Daniel Renard - care renunta la principiile stilului romanesc, in favoarea unui melanj de motive decorative ce incarca si mai mult greoiul ansamblu. Construit (din 1908) in stil Art Nouveau sub influenta cosmopolitana a cazinourilor epocii, edificiul constantean este terminat in 1910, cand este si inaugurat (in 1912 se fac ultimele retusuri).

Cazinoul era o sala de paianta, cu peretii interiori captusiti cu scanduri vopsite in ulei si ”servea de distractiune vizitatorilor in sezonul bailor”, putand fi utilizat si pentru ”baluri de binefacere organizate de primarie”, fiind alcatuit dintr-o sala de dans, doua sali de lectura, pentru ziare si reviste, doua sali de jocuri si celebra ”terasa de pe malul marii”, impodobit cu drapele si destul de spatios a devenit locul de intalnire al tuturor. Langa acest prim salon de dans se preconizeaza construirea de catre Henry Guaracino a unui pavilion in cumunicatie cu primul, situat mai jos de nivelul bulevardului.

In iarna anului 1891, o furtuna dezlantuita a distrus o parte din acoperis, dar si un perete al fatadei, reliefand instabilitatea constructiei. Expertizele au propus, si consiliul comunal a aprobat la 29 ianuarie 1892 demolarea constructiei. Primarul Al. Belik decide, printr-un proces verbal, oragnizarea santierului in regim propriu pentru reconstructia cazinoului in aprilie 1892.

Conceputa monumental, fara perspectiva panoramina si fara far, cladirea ar fi urmat sa aib o sala de teatru cu scena, cabine si loje pe ambele laturi, dar si o sala de bal de aceleasi dimensiuni. Inconjurata de o galerie deschisa spre magnifica priveliste, constructia ar fi avut la subsol toate unitatiile necesare. Grandoarea proiectului se diminueaza treptat, astfel incat receptia facuta mult mai tarziu decat ar fi fost dispus primarul Coiciu sa ingaduie, constata existenta unei sali de dans cu culoar.

In lupta sa cu istorismul, Arta 1900 face tranzitia catre functionalism prin recursul la ornament. De fapt, se incearca travestirea unei necesitati economice intr-o inedita experienta bazata pe unicatul artizanal.

La 21 decembrie 1909, inginerul Elie Radu si arhitectii Ion Mincu si D. Maimarolu sunt solicitati sa se deplaseze la Constanta, intr-o comisie menita sa studieze cazinoul din toate punctele de vedere. Rezultatul inspectiei s-a materializat printr-un important document care contine opiniile documentate si bine sustinute ale unor personalitati de real prestigiu. Observatiile privesc adaugarea de spatii: o sala mare pentru restaurant, cu bucatarie si dependintele necesare, restaurant care va fi pus in legatura cu terasa din spatele usii vitrate, care sa nu obtureze perspectiva larg deschisa asupra marii. S-au sugerat si degajarea scarii de onoare printr-o arcada spectaculoasa, adaugarea de intrari, vestiare, toalete, dar si suprimarea de trepte sau ferestre.

Lucrari de restaurare si modernizare ale Cazinoului au fost efectuate in anul 1937 de catre proiectantul Daniel Renard. Cazinoul a fost restaurat si in anul 1986 de catre un colectiv de artisti plastici alcatuit din Sorin Dumitru, Gheorge Firca, Ioan Miturca, Nae Mira, Nicolae Moldoveanu. Au fost executate lucrari de pictura baroc-fresca, stucatura, vitralii. Lucrarile au durat un an de zile.

Dumnezeu sa va binecuvanteze si astept sugestii despre ce altceva ati vrea sa mai cititi.

Muntii Fagarasi

Buna ziua si bun gasit din nou la o lectie de geografie. Astazi voi avea o prezentare mai lunga, fiindca merita ceva atentie aceasta parte.

Muntii Fagarasului reprezinta un masiv muntos care face parte din Carpatii Meridionali, si in care se afla cel mai inalt varf montan din Romania, Varful Moldoveanu 2.544 de metri. Pana in perioada interbelica Varful Negoiu, cu o altitudine de 2.536 de metri, era considerat cel mai inalt varf din Carpati, exceptand varfurile din Muntii Tatra.

Masivul Fagaras, de la est la vest masoara in linie dreapta, aproximativ 70 de km iar de la nord la sud circa 45 km. Muntii Fagarasului seamana cu o imensa coloana vertebrala orientata de la est la vest avand culmile orientate catre nord si respectiv, sud. Culmile din partea nordica sunt cu mult mai scurte si mai abrupte decat cele din partea sudica, care sunt foarte lungi si domoale.

Muntii Fagarasului sunt delimitati la vest de Valea Oltului, iar la est de raul Barsa Grosetului si raul Dambovita. La nord sunt delimitati, printr-un mare abrupt tectonic, de depresiunea Fagarasului, cunoscuta si sub denumirea de Tara Oltului. Inspre nord, pe o distanta de doar 8–10 km, diferenta de nivel atinge peste 2.000 de metri. Spre sud, delimitarea este mult mai putin accentuata, fiind facuta, dupa culmi lungi 30–40 km (Olanului, Robita, Scarisoara, NIsipuri, Zarna, etc.), de sirul depresiunilor Campulung, Bradetu, Arefu si Jiblea.

Suprafata totala acoperita de muntii Fagarasului este peste 2.400 km², fiind, spre comparatie, de circa 7,5 ori mai mare decat a muntilor Bucegi. Pe cuprinsul intinderii masivului Fagarasului se gasesc 8 varfuri de peste 2.500 m: Moldoveanu cu 2.544 m, Negoiu cu 2.535 m, Vistea Mare cu 2.527 m, Caltun-Lespezi cu 2.522 m, Vanatoarea lui Buteanu cu 2.507 m, Cornu Caltunului cu 2.510 m, Hartopu cu 2.506 m, Dara cu 2.501 m. Exista, de asemenea, 42 de varfuri avand peste 2.400 m si mai mult de 150 de varfuri de peste 2.300 m.

Muntii Fagarasului sunt delimitati la vest de Valea Oltului, iar la est de raul Barsa Grosetului si raul Dambovita. La nord sunt delimitati, printr-un mare abrupt tectonic, de depresiunea Fagarasului, cunoscuta si sub denumirea de Tara Oltului. Inspre nord, pe o distanta de doar 8–10 km, diferenta de nivel atinge peste 2.000 de metri. Spre sud, delimitarea este mult mai putin accentuata, fiind facuta, dupa culmi lungi 30–40 km (Olanului, Robita, Scarisoara, NIsipuri, Zarna, etc.), de sirul depresiunilor Campulung, Bradetu, Arefu si Jiblea.

Suprafata totala acoperita de muntii Fagarasului este peste 2.400 km², fiind, spre comparatie, de circa 7,5 ori mai mare decat a muntilor Bucegi. Pe cuprinsul intinderii masivului Fagarasului se gasesc 8 varfuri de peste 2.500 m: Moldoveanu cu 2.544 m, Negoiu cu 2.535 m, Vistea Mare cu 2.527 m, Caltun-Lespezi cu 2.522 m, Vanatoarea lui Buteanu cu 2.507 m, Cornu Caltunului cu 2.510 m, Hartopu cu 2.506 m, Dara cu 2.501 m. Exista, de asemenea, 42 de varfuri avand peste 2.400 m si mai mult de 150 de varfuri de peste 2.300 m.

Aceste varfuri sunt separate intre ele prin sei adanci, unele coborand pana sub 2000 m altitudine (Curmatura Zarnei: 1.932 m).

Aceasta densitate de culmi, abrupturi, varfuri si inaltimi, i-au atras masivului si denumirea de Alpii Transilvaniei, expresie atribuita savantului francez Emmanuel de Martonne.

Din creasta masivului se desprind catre nord si sud, ca niste puternice contraforturi de piatra, un mare numar de spinari prelungi (picioare de munte) dispuse aproape perpendicular pe creasta. Ele au lungimi si mai ales infatisari diferite, dupa cum sunt orientate spre nord sau spre sud. Ramificatiile nordice sunt in mare parte abrupte si stancoase in apropierea crestei, domolindu-se numai sub mantia padurilor de conifere, care apar imediat ce inaltimea scade sub 1.700 m. O alta caracteristica a acestor ramificatii consta in aspectul lor de muchie foarte ingusta si pe alocuri zimtata (de exemplu Muchia Albota).

In contrast izbitor cu ramificatiile nordice, spinarile ce se desfac din creasta spre sud (Muntenia) sunt mai lungi si mai domoale, in parte acoperite de pasuni intinse.

Creasta principala si ramificatiile nordice ale Fagarasului supuse actiunii curentilor, precum si dezagregarilor produse de inghet si dezghet, formeaza in unele locuri custuri foarte inguste, sei crenelate, cum sunt :Portita Arpasului cu Fereastra Zmeilor, seile dintre vaile Serbotei (nord), izvoarele Scara si Negoiu (sud).

O alta caracteristica a acestor munti o constituie numeroasele circuri glaciare, precum si lacurile alpine situate la mari altitudini. Unele din aceste lacuri sunt alimentate de izvoare subterane.

Vaile care coboara catre nord (Transilvania), urmeaza in marea lor majoritate o directie aproape perpendiculara fata de linia crestei, iar apele lor sunt silite - din cauza pantei foarte inclinate - sa coboare in salturi, formand numeroase cascade. Printre vaile cele mai pitoresti se numara: vaile Moasei, Serbotei, Balei, Brezcioarei, Ucei Mari si Ucisoarei, Sambetei.

Muntii Fagaras sunt traversati de cea mai inalta sosea din Romania, transfagarasanul.

Rezervatiile naturale din masivul Fagaras sunt putine fata de bogatia de plante endemice si de arii peisagistice splendide.

Golul alpin si lacul Baldea. Avand o suprafata de 120,45 ha, rezervatia cuprinde un teritoriu strajuit la sud de varfurile Vanatoarea lui Buteanu (2.508 m), Capra (2.450 m) si Paltinu Mare (2.480 m), pe flancul vestic de Muchia Buteanu, iar pe cel estic de Muchia Balea. Rezervatia include in circul glaciar Balea, lacul glaciar cu acelasi nume, cel mai mare lac glaciar al Muntilor Fagaras.

Rezervatia Arpasel. Avand o suprafata de 736 ha, rezervatia Arpasel este situata pe versantul nordic al Muntilor Fagaras, cuprinzand etajul alpin, subalpin si montan superior, de la 2.500 m la 1.000 m altitudine.

Calcarele de la Turnu Rosu. Aflata in apropierea localitatii Turnu Rosu, cuprinde o fasie de calcare suprapuse pe sisturi cristaline. In aceste calcare sunt incluse bogate depozite de fosile, interesante din punct de vedere stiintific.

Haina vegetala a Masivului Fagaras este foarte bogata si variata. Paduri compacte acopera pantele muntilor pana la o inaltime de aproape 1.700 m, iar intinse fanete si poieni - impodobite cu tot felul de flori - impanzesc malurile vailor, luminisurile padurilor sau plaiurile ondulate de sub centura impadurita a masivului.

Dincolo de regiunea fanetelor incepe padurea de fag, care acopera in mare parte poalele masivului. Fagul se dezvolta aici puternic, inalt si drept, alcatuind codrii cu adevarat mareti. Pentru frumusetea padurilor de fagi argintii de pe Valea Balei ca si pentru celelalte valori turistice ce se gasesc de-a lungul ei (stancarii, lacuri si cascade), aceasta vale a fost declarata de Comisia pentru ocrotirea monumentelor naturii rezervatie naturala. In luminisurile padurilor de fag ca si pe malurile apelor se intalneste salcia capreasca, mesteacanul, plopul tremurator, aninul, zmeura, mure.

In partea superioara a padurii, fagul se amesteca cu bradul, ce apare destul de rar. In schimb, locul sau este luat de molid, care ocupa toata regiunea paduroasa, de la 1.100 pana la aproape 1.700 m altitudine.

In afara de acesti doi reprezentanti ai coniferelor, in Fagaras se mai intalnesc si alte esente rasinoase. Astfel, zada sau laricele (pe Valea Brezcioarei), pinul (pe Valea Caselor, pe Muntele Clabucet), tisa (in numar mai mare pe Muchia Moasei), rare exemplare de zambru, si destul de des jneapanul (pe Muchia Mosului). Dintre acestea, zada, tisa si zambrul sunt specii ocrotite prin lege.

Deasupra molidisului incepe golul alpin, deseori intrerupt de aglomerari numeroase de jnepeni, ienuperi, afine si merisor. Golul alpin este in mare parte acoperit cu pasuni (in special pe versantul sudic al masivului) oferind o hrana abundenta numeroaselor turme de oi. Tot in aceasta zona se intalnesc felurite specii de flori, unele mai frumoase si mai interesante ca altele: smirdar, campanule (clopotei pitici), gentiene, nu-ma-uita, panseaua de munte, rusulita, garofita de munte, omagul. Dintre florile ocrotite prin lege mentionam: Floarea-reginei, cunoscuta si sub denumirea de „floarea de colt”, sangele voinicului, iedera alba. La jumatatea lunii iunie, sus in golul alpin infloreste bujorul de munte, care se prezinta sub forma unei inflorescente parfumate, de un rosu aprins, care imbraca muntele precum o patura ce se vede la mare distanta, iar cand adie vantul da senzatia ca arde muntele. Localnicii, in ultima sambata din luna iunie obisnuiesc sa urce, cu mic cu mare, la sarbatoarea bujorului.

Lantul Muntiilor Fagaras adaposteste o fauna bogata, atat in zonele subalpine, acoperite de cele mai multe ori de paduri intinse, cat si in zonele golului alpin. Dintre mamifere ursul carpatic (ocrotit de lege) este cel mai reprezentativ, mentinandu-si adaposturile in numeroase regiuni de la limita superioara a padurilor de conifere. In padurile de altitudine mai joasa, mistretii ofera inca un vanat pretios, atat in tinuturile nordice ale masivului, cat si in cele sudice. Jderul si rasul se intalnesc mai rar. In schimb, veverita apare mai pretutindeni in calea drumetului, in regiunile forestiere, unde nelipsita este si vulpea. Cerbi si caprioare dau farmec padurilor de la poale. Lupul este prezent si el in aceste locuri.

Multe pasari infrumuseteza viata padurii: se intalnesc forfecute, cintezoi, cojoaice de munte, ciocanitoare, sturzi, codobaturi de padure, mierle. Cocosi de munte si ierunci se adapostesc prin desisuri. Dintre pasarile rapitoare traiesc in masiv: ulii, soimi, acvile de padure sau pajure, vanturei, si mai rar vulturi de stanca. Numeroase reptile, unele inofensive ca soparlele de munte, gusterii precum si batracienii, cum sunt salamandrele, misuna prin covoarele de frunzis mort. In unele locuri, pe versantii orientati spre soare, vietuiesc si vipere. Multe din paraiele de munte si lacurile alpine sunt astazi repopulate cu pastravi. Pe culmi traieste capra neagra, ocrotita prin lege.

Si cu asta am terminat pe ziua de azi! Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Stapanirea romana

Buna ziua si bun venit la o noua lectie de istorie! Astazi va voi prezenta o parte din stapanirea romana, urmand ca lunea urmatoare sa continuam cu partea a doua si cu retragerea romana.

Provincia Romana Dacia cuprindea Banatul si Ardealul. Alte regiuni ale fostului regat dac au fost fie incluse provinciei Moesia, fie au ramas libere de stapanirea romana. Legiunea a XIII-a Gemina si Legiunea a V-a Macedonica, cu numeroase trupe auxiliare stationand in castrele din Alba Iulia si Potaissa. Colonisti din toate provinciile romane au fost adusi in Dacia. De asemenea si multi daci fugiti in alte zone ale Daciei au revenit.

Trei drumuri militare au fost construite pentru a uni orasele principale, in timp ce un al patrulea, numit "Traian", traversa Carpatii si intra in Transilvania prin trecatoarea Turnu Rosu.

Principalele orase ale provinciei erau Colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa (astazi Sarmizegetusa, judetul Hunedoara), Apulum (azi Alba-Iulia, judetul Alba), Napoca (azi Cluj-Napoca, judetul Cluj) si Potaissa (azi Turda, judetul Cluj)

Limba romana moderna este considerata o limba romanica. De asemenea, chiar daca a fost ocupata pentru o perioada scurta (107 - 271/276), Dacia a fost poate provincia cu cea mai intensa colonizare, cu oameni din toate provinciile imperiului, iar latina s-a impus ca o lingua franca, procesul fiind asemanator, in anumite privinte, cu colonizarea europeana a Statelor Unite si a Americii Latine.

In timpul cat au facut parte din structurile Imperiului Roman, teritoriile nord-dunarene au avut mai multe organizari administrative, fie ca a fost vorba de simple impartiri, fie ca au fost abandonate diferite teritorii. Una dintre cele mai importante reorganizari a avut loc in timpul imparatului Hadrian, reorganizare care poate fi incadrata intr-un context mai larg, al crizei Imperiului Roman si al abandonarii teritoriilor asiatice cucerite de Traian.

In 106 Decebal este definitiv infrant de trupele romane si o parte insemnata a teritoriului condus de acesta este transformat in provincie romana. Traian mai ramane o perioada in noua provincie pentru a o organiza. Astfel, el da o lex provinciae care fixa probabil forma de organizare, conducerea, hotarele, trupele si impozitele.

Inca din anul 102, prin pacea incheiata cu Decebal, romanilor le sunt cedate Muntenia, sudul Moldovei, eventual estul Olteniei si sud-estul Transilvaniei care vor fi inglobate provinciei Moesia Inferior din care vor face parte pana la moartea lui Traian. Exista posibilitatea ca, tot in anul 102 sa fi fost creat un district militar roman, sub conducerea lui Longinus si care cuprindea Banatul, vestul Olteniei si sudul Transilvaniei. In anul 106 se formeaza provincia Dacia propriu-zisa, cuprinzand vestul Olteniei, Banatul si cea mai mare parte a Transilvaniei. Aceasta este organizata ca provincie imperiala, lucru explicabil prin faptul ca se afla chiar la granita Imperiului. Ea va fi condusa de un legatus Augusti pro praetore ales din ordinul senatorial si care indeplinise in prealabil functia de consul. Odata stabilita organizarea noii provincii, pacificarea acesteia s-a realizat relativ repede, lucru dovedit si de emisiunea monetara din anul 112, unde legenda Dacia Capta devine, semnificativ, Dacia Augusti Provincia. In anul 117 imparatul Traian, cel care fusese proclamat Optimus Princes, moare. Ii urmeaza la tron Hadrian, despre viata caruia principalele informatii provin din controversata serie de biografii Istoria Augusta. Dupa cum remarca Dan Ruscu, viata lui Hadrian apartine primului grup de vitae “ceea ce indica un grad mare de informatii reale si credibile” . Autorul capitolului despre viata lui Hadrian este Spartianus. Domnia lui Hadrian incepe in conditii vitrege. Astfel, el este nevoit sa abandoneze teritoriile asiatice cucerite de Traian si care nu fusesera pacificate. Este lesne de imaginat in ce lumina l-a pus aceasta actiune fata de o parte din contemporanii sai, care vazand in Traian pe cel mai bun dintre principi l-au considerat pe Hadrian un succesor nedemn. Un pasaj din Eutropius vorbeste despre faptul ca in acest context al abandonarii provinciilor asiatice, coroborat cu atacurile iazige si roxolane asupra Daciei, Hadrian ar fi avut ideea de a abandona si aceasta provincie, idee la care a renuntat la sfatul “prietenilor” sai care motivau ca prea multi cetateni romani ar ramane astfel la bunul plac al barbarilor. Mai important decat faptul ca aceasta intentie a existat sau nu este ceea ce rezulta din textul lui Eutropius, si anume ca, “spre deosebire de provinciile de dincolo de Eufrat, Dacia avea o organizare avansata si un numar mare de colonisti” .

Asta a fost pe ziua de azi! Restul il veti afla saptamana viitoare.

Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Un leu pentru Dumnezeu

Buna ziua dragi cititori crestini!

Astazi vreau sa va aduc un indemn extrem de important, care de prea multe ori a fost omis dintr-un motiv sau altul, iar acesta este dupa cum se observa si in titlu: „Dati un leu pentru Dumnezeu!”

Dat fiind faptul ca acum va vorbesc din impulsul ce mi l-a dat Dumnezeu in inima, mai intai de toate trebuie sa va spun ca inca nu am facut absolut nicio pregatire pentru cauza pe care v-o pun astazi in fata, insa am convingerea ca impreuna putem pune lucrurile in miscare!

Mai concret, ceea ce vreau sa spun astazi, este ca fiecare poate face ceva pentru Dumnezeu pe acest Pamant. Chiar Isus a spus in repetate randuri ca trebuie sa ingrijim de saracii nostri.

„Caci am fost flamand, si Mi-ati dat de mancat; Mi-a fost sete,si Mi-ati dat de bautl am fost strain si M-ati primit;

am fost gol, si M-ati imbracat; am fost bolnav, si ati venit sa Ma vedeti; am fost in temnita, si ati venit pe la Mine”.

Atunci cei neprihaniti Ii vor raspunde: „Doamne, cand Te-am vazut noi flamand, si ti-am dat sa mananci? Sau fiindu-Ti sete, si Ti-am dat de ai baut?

Cand Te-am vazut noi strain, si Te-am primit? Sau gol, si Te-am imbracat?

Cand Te-am vazut noi bolnav sau in temnita, si am venit pe la Tine?”

Drept raspuns, Imparatul le va zice: „Adevarat va spun ca ori de cate ori ati facut unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati facut.”

(Matei 25: 35-40)

Pentru ca pe saraci ii aveti totdeauna cu voi, dar pe Mine nu ma aveti totdeauna.

(Matei 26: 11)

Ca o idee concreta, cu totii stim ca in Romania sunt o multime de familii sarace, dar dar prea putini si fac ceva pentru ajutorarea lor. Acum, in concordanta cu titlul care poate fi un nou motto (inpirat din mai vechiul motto sub care s-au strans banii necesari pentru construirea Ateneului Roman), propun ca oricine vrea sa se implice in acest proiect sa ofere 1 leu intr-un cont (sau ceva asemanator fiindca v-am zis ca inca nu am aranjat nimic) special pentru ajutorarea acelor familii sau chiar colective defavorizate din tara. In mod evident, cine vrea sa ofere mai mult, poate face acest gest fiind foarte bine primit.

In concluzie, va solicit sprijinul tuturor spre mai binele fratilor si surorilor noastre care nu o duc asa de bine precum o facem, cei care putem sta pe internet. Pentru a declara ca vreti sa va implicati, dar si pentru sugestii de organire ca totul sa devina posibil va rog sa lasati comentarii.

Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va deschida inimile spre a-i ajuta si pe altii sa se bucure de viata!

Eduard Carol Novak

Buna ziua! Astazi vom vedea un adevarat exemplu asa da!

Eduard Carol Novak a câştigat medalia de aur în cursa de urmărire din cadrul concursului de ciclism de la Jocurile Paralimpice de la Londra. Românul a fost urmat de cehul Jiri Jezek şi de britanicul Jody Cundy. Aurul din proba de ciclism este primul din istoria participărilor României la Jocurile Paralimpice.

Eduard Carol Novak, în vârstă de 36 de ani, este vicecampion olimpic în 2008 la Beijing, în proba de contratimp şi dublu campion mondial atât pe şosea, cât şi la contratimp, iar la Londra a purtat pentru a doua oară în carieră drapelul la ceremonia de deschidere. „Medalia de aur are cea mai mare însemnătate pentru mine. Sunt fericit că am reuşit să fac acest lucru pentru România, mai ales că ţara noastră nu e una cu tradiţie în ciclism”, a mărturisit campionul.

România a cucerit la Londra prima medalie de aur la Jocurile Paralimpice, înfiinţate în 1960 şi la care ţara noastră participă din 1972. Cotat cu cea mai mare şansă la podium din delegaţia tricoloră, Eduard Carol Novak nu a dezamăgit. Ciclistul din Miercurea Ciuc, vicecampion olimpic la Beijing în proba de contratimp, a cucerit sâmbătă titlul olimpic în proba de 4 kilometri urmărire pe velodrom cu timpul de 4:42,000, după ce stabilise în calificări un nou record mondial, 4:40,315. “Sunt destul de fericit, dar nu mă pot bucura încă prea mult pentru că mai urmează două probe pe şosea şi trebuie să fiu concentrat pe ce am de făcut acolo. E bucuria că mi-am îndeplinit visul, că a fost posibil să fac asta, însă îmi doresc şi mai mult”, a mărturisit, pentru Prosport, Eduard Carol Novak.

Eduard Novak a practicat patinaj viteză de performanţă, fiind de 11 ori campion naţional, a stabilit recorduri la nivel juvenil şi a terminat pe locul 10 la Mondialul de juniori. La vârsta de 20 de ani a suferit un accident rutier în urma căruia i-a fost amputată laba piciorului drept. A fost nevoit să renunţe la patinaj şi cu ajutorul unei proteze speciale s-a apucat de ciclism. “În primul rând trebuie să treacă repede peste acel moment, avem o singură viaţă şi trebuie să profităm de asta. Poţi alege să îţi plângi de milă toată viaţa sau să încerci să faci ceva, să depăşeşti ce s-a întâmplat. E important să îţi propui un obiectiv pe lungă durată şi unul pe scurtă durată, apoi să faci tot ce ţine de tine pentru a le îndeplini”, este mesajul campionului pentru cei care trec prin momente grele.

Triplu campion mondial la paraciclism, sportivul din Miercurea Ciuc cucerea în urmă cu patru ani, la Beijing, prima medalie din istoria sportului paralimpic pentru România. În finală l-a învins pe fostul coleg de echipă, cehul Jiri Jezek, iar faptul că îl cunoştea l-a ajutat şi, totodată, i-a oferit încredere. “Eram sigur cam 99% că pot să îl înving pentru că ştiam că în a doua cursă după calificări el merge mai slab. Mi-am zis că trebuie să dau totul, să mă autodepăşesc, să nu fac nicio greşeală şi să lupt până la capăt”, a explicat Eduard. Pentru această medalie, sportivul a muncit, dacă e să punem la socoteală şi patinajul viteză, 25 de ani, iar dacă vorbim strict de ciclism, 11 ani. “Dorinţa mea de a deveni campion olimpic a fost mai puternică decât toate greutăţile pe care le-am întâmpinat, a fost lucrul care m-a făcut întotdeauna să merg mai departe”, a spus campionul României.

Evolutia sa la Jocurile Paralimpice:

-Atena 2004: "Am mers ca amator. Nu am avut pe nimeni lângă mine, nu am avut nici biciclete, ci doar multă voinţă şi dorinţă de a face cât mai multe".

-Beijing 2008: "Nu am avut o echipă puternică, a fost însă mai bine ca la Atena chiar şi prin faptul că aveam trei biciclete. A fost prima medalie cucerită şi momentul în care mi-am spus că dacă voi lupta în continuare îmi voi atinge visul de a fi campion olimpic".

-Londra 2012: "Pot să spun că am mers ca un profesionist, cu un staff adevărat format din antrenorul meu, Cristiano Volpi, tata, care e antrenorul secund, mecanicul, dar şi cu şase biciclete".

Sursa: gazeta romaneasca

Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Dimitrie Sturdza

Buna ziua si bun venit din nou pe blog!

Astazi, ca sa nu credeti ca sunt total impotriva politicienilor, va voi da ca exemplu pe unul dintre ei.

Dimitrie Alexandru Sturdza - pe numele sau complet Dimitrie Alexandru Sturdza-Miclausanu - (n. 10 martie 1833, Miclauseni, judetul Iasi — d. 8 octombrie 1914, Bucuresti) a fost un academician, om politic roman si de 4 ori prim-ministru al Romaniei intre anii 1895 - 1909. A fost, de asemenea, Presedintele Academiei Romane intre anii 1882 - 1884.

Educat la Academia Mihaileana, si-a continuat studiile in Germania, unde a luat parte la miscarile politice ale vremii. Ulterior, a devenit secretar particular al lui Alexandru Ioan Cuza. Dupa aceea, s-a intors impotriva lui Cuza, devenind membru in guvernul liberal al lui Ion Bratianu.

In 1899 a fost ales lider al partidului ca succesor al lui Ion Bratianu. In aceasta calitate a fost ales de patru ori prim-ministru. Desi un om cu mare capacitate de munca, era reprezentantul al celui mai stramt nationalism si dispretuia tot ce era "strain", facand astfel foarte mult pentru a intarzia dezvoltarea politica si industriala a tarii sale.

A fost numit secretar permanent al Academiei Romane, devenind o autoritate recunoscuta in numismatica romaneasca. Ca secretar al academiei, a asistat publicarea colectiilor de documente istorice facute de Constantin Hurmuzachi (30 de volume, Bucuresti, 1876 - 1897), precum si alte acte si documente in afara de pamflete politice minore.

A fost fiul lui Mihail Sturdza, a fost numit hatman al militiei pamantene si s-a casatorit cu Catrina Sturdza, o ruda mai indepartata din ramura sturdzestilor de la Barlad. Au avut trei copii: Mihai, Grigore si Maria.

Baiatul lui, Mihail D. Sturdza s-a casatorit cu Olga Mavrocordat, cu care a avut doi baieti: Dimitrie M. Sturdza si Gheorghe M. Sturdza, tatal printului Dimitrie Sturdza.

Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti!

Palatul Peles

Buna ziua dragi cititori! Astazi vom vorbi despre un minunat monument situat chiar in centrul tarii: Castelul Peles.

Castelul Peles din Sinaia, resedinta de vara a regilor Romaniei, a fost construit la dorinta regelui Carol I al Romaniei (1866 - 1914), dupa planurile arhitectilor Johannes Schultz, Carol Benesch si Karel Liman, si a fost decorat de celebrii decoratori J. D. Heymann din Hamburg, August Bembe din Mainz si Bernhard Ludwig din Viena.

 Castelul Peles este unul dintre cele mai importante edificii de tip istoric din Romania, avand caracter de unicat si este, prin valoarea sa istorica si artistica, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de a doua jumatati a secolului al XIX-lea.

Principele Carol I, ales domn al Romaniei in 1866, viziteaza pentru prima data Sinaia in luna august a acelui an, ramanand incantat de frumusetea respectivelor locuri. Pe vremea aceea, Sinaia era un mic sat de munte, numit Podul Neagului. Domnitorul hotaraste construirea unui castel intr-un loc retras si pitoresc: Piatra Arsa. Cativa ani mai tarziu, in 1872, el cumpara terenul (1000 de pogoane), iar lucrarile incep in 1873, sub conducerea arhitectilor Johannes Schultz, Carol Bebesech si Karel Liman. Mai intai, lucratorii au depus eforturi pentru a stapani elementele capricioase ale naturii, cum ar fi cursurile subterane de apa sau alunecarile de teren.

 Celor 300 de muncitori care au lucrat aici le-au trebuit doi ani pentru terminarea amenajarilor; in tot acest timp, domnitorul a supravegheat personal, in detaliu, lucrarile. In 1875 se pune piatra de temelie a castelului, sub care sunt ingropate cateva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele monede romanesti cu chipul lui Carol I.

In 1883 are loc inaugurarea oficiala a Pelesului, pe care domnitorul l-a vazut ca pe un „sediu” al noii dinastii. Iar asezarea sa pe Valea Prahovei  nu era intamplatoare. Nu departe, la Predeal, era pe vremea aceea granita Romaniei cu Austro-Ungaria. Insa, in viitor, dupa unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat, castelul se va gasi chiar in inima tarii.

 Pelesul va capata apoi o tot mai mare importanta, devenind resedinta de vara a familiei regale romane, care petrecea aici destul de multa vreme, de obicei din mai pana in noiembrie. Aici s-au tinut importante intruniri politice, cum au fost Consiliile de Coroana din 1914 (cand s-a hotarat neutralitatea Romaniei din primul razboi mondial, care tocmai incepuse) si 1925.

Castelul a gazduit multe personalitati ale vremii, scriitori, muzicieni, dar si regi si regine. Cea mai importanta vizita a fost aceea a batranului imparat al Austro-Ungariei, Franz Joseph, in 1896. Acesta a facut o multime de fotografii cu acel prilej, fiind impresionat de frumusetea si bogatia castelului. In 1906 se astepta o noua vizita a imparatului, cu ocazia sarbatoririi a 40 de ani de domnie a regelui Carol I. Cu acest prilej a fost amenajat la castel apartamentul imperial, insa vizita lui Franz Joseph nu a mai avut loc.

 Chiar dupa inaugurarea sa din 1883, Pelesul va mai suferi modificari, extinzandu-se mereu. La forma actuala se ajunge abia in 1914 (anul mortii regelui Carol I). Castelul are 160 de camere si mai multe intrari si scari interioare. Turnul central masoara nu mai putin de 66 de metri inaltime. Pe langa Pelesul propriu-zis, in zona au mai fost inaltate inca doua constructii mai mici, Pelisorul si Foisorul.

Pelesul are si o sala de teatru, cu o mica scena si 60 de locuri, plus loja regala. Castelul avea dotari foarte moderne pentru epoca in care a fost construit. De exemplu, plafonul de sticla al holului de onoare este mobil, putand fi actionat de un motor electric. Inca din 1883, castelul are incalzire centrala.

Pe langa castel au fost construite Pelisorul, Corpul de Garda, Economatul, Casa de Vanatoare Foisor, Grajdurile, Uzina Electrica si Vila Sipot. Pana la terminarea castelului (1883), Regele Carol I si Regina Elisabeta, au locuit la casa de vanatoare, terminata inaintea castelului. Datorita uzinei electrice proprii, Pelesul a fost primul castel electrificat din Europa.

 Pelesul a avut o importanta deosebita pentru istoria tarii noastre. Aici s-a nascut, in 1893, viitorul rege Carol al II-a (1930 - 1940), primul rege al dinastiei nascut pe pamant romanesc si primul botezat in religia ortodoxa. In 1921, la Foisor, s-a nascut fiul sau, regele Mihai I. In 1921, are loc la Peles, nunta principesei Ileana, una dintre surorile lui Carol al II-lea, la care participa o multime de personalitati ale vremii, inclusiv Nicolae Iorga. Doi ani mai tarziu au loc serbarile semicentenarului castelului Peles (50 de ani de la inceperea lucrarilor).

Castelul va ramane resedinta a familiei regale pana in 1948, cand este confiscat de regimul comunist. In 1953 Pelesul va deveni muzeu, dar trebuie spus ca el putea fi vizitat, inca de pe vremea regelui Carol I. In 1990, si Pelisorul este deschis publicului spre vizitare.

 Un calcul sumar arata ca intre 1875 si 1914 s-au cheltuit la Peles peste 16 milioane de lei-aur.

Este interesant de observat ca Nicolae Ceausescu a vizitat castelul destul de rar. O poveste care circula in anii ‘80 spunea ca sotii Ceausescu ar fi dorit sa-si stabileasca o resedinta de protocol la Peles.

Cunoscandu-se faptul ca acestia aveau mania de a ordona tot felul de demolari si schimbari, muzeografii i-au speriat spunandu-le ca in interiorul Castelului este o ciuperca ce ataca elementele din lemn si este foarte daunatoare omului. In fapt, adevarul este ca o ciuperca atacase grinzile cladirii din cauza umezelii si a neaerisirii. Din acest motiv au demarat lucrarile de restaurare, fiind inlocuita structura de rezistenta din holul de onoare si din sufrageria de la parter. Prudenti, sotii Ceausescu au petrecut o singura noapte la Castel, dormind in Foisor.

 Castelul a fost declarat muzeu in 1953. In ultimii ani ai regimului comunist, intre 1975 - 1990, Nicolae Ceausescu a ordonat inchiderea domeniului pentru public. Singurele persoane acceptate in acest domeniu au fost cele de intretinere, militare si personalul de paza. Intreaga zona a fost declarata o zona de interes protocolar.

Dupa Revolutia din decembrie 1989, Castelul Peles si Pelisorul au fost reintegrate in circuitul turistic. In 2006, guvernul roman a anuntat retrocedarea castelului fostului rege Mihai I de Romania. Contrar zvonurilor, castelul nu a fost vandut statului Roman pentru suma de 30 de milioane de euro. Retrocedarea efectiva s-a realizat la data de 20 februarie 2007. Desi se afla in proprietatea privata a Casei Regale, Regele Mihai a decis sa pastreze in continuare calitatea de muzeu a castelului, lasandu-l in circuitul turistic.

 Putin cam lungut articolul de azi, intradevar, dar sper ca va facut placere.

Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Cheile Turzii

Buna ziua si bun venit la o noua prezentare, unde vom descoperii cat de frumoasa este Romania!

Astazi va voi prezenta in cateva randuri si imagini Cheile Turzii care sunt de o splendoare deosebita si cu un potential turistic imens.

Cheile Turzii alcatuiesc o arie protejata de interes national ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervatie naturală de tip mixt), aflata in judetul Cluj, la o distanta de 6 km vest de municipiul Turda, de-a lungul vaii Hasdate.

Au o lungime de 2.900 m si o inaltime a peretilor de pana la 300 m. Cheile ocupa o suprafata de 324 ha si s-au format prin erodarea rocii de calcar jurasic de catre raul Hasdate.

Cheile Turzii ofera un peisaj carstic de o rara salbaticie: stanci inalte si abrupte, creste ascutite, turnuri de piatra, valcele pietroase, grohotisuri, arcade etc. Contine peste 1.000 de specii de plante, animale, fluturi unele reprezentand elemente rare ca usturoiul salbatic, acvila de stanca, sogartul de balta, tisa, scorusul,garofita alba, fluturasul de stanca.

Peste apa vaii Hasdate exista 4 punti. Prima punte (I) este amplasata nu departe de intrarea in Chei, ultima punte (IV) spre iesirea din Chei, in directia comunei Petrestii de Jos.

In punctul „Piatra Taiata“, la 1,5 km de intrarea in Cheile Turzii, se afla in perioada romana principala cariera a orasului si a castrului roman Potaissa. In secolul al XIX-lea, cand urmele exploatarilor romane mai erau vizibile, s-au facut observatii detaliate privind tehnicile de desprindere a blocurilor de calcar si de avansare in masiv. Din cariera a fost transportata la biserica din satul invecinat Cheia o coloana inalta de 1,5 m si cu diametrul de 0,34 m. In cariera si in imprejurimile sale s-au descoperit tigle, chei, opaite, fragmente ceramice si mai multe monede (o tetradrahma, un denar din timpul imparatului roman Domitian, un denar din vremea lui Macrinus si alte doua monede). Descoperirile indica existenta unei asezari in preajma carierei de calcar.

Situl arheologic din punctul “Dealul Alb” este inscris pe lista monumentelor istorice din județul Cluj elaborata de Ministerul Culturii si Patrimoniului National din Romania in anul 2010.

Dupa cum am mai spus si mai sus in Cheile Turzii exista aproximativ 1.000 de specii floristice, printre care piciorul cocosului, odoleanul, omagul, stanjenelul violaceu, vulturica, scorusul argintiu, usturoiul salbatic, s.a., iar din punct de vedere al faunei sunt prezente 67 de specii de pasari, pesti, batracieni, vulpea, nevastuica, jderul de piatra, mistreti, iepuri, caprioare, serpi etc.

Cheile Turzii se leaga printr-o serie de trasee de alte obiective turistice, cum ar fi Cheile Turului, Cascada Ciucas si Cheile Borzești.

In anii '30 ai secolului al XX-lea, sus pe stanca, pe partea stanga a Cheilor (in sensul de curgere al apelor vaii Hasdate) exista o cruce mare de lemn. Crucea a fost amplasata in perioada interbelica, in cadrul unei ceremonii publice, la care au luat parte atat oameni din partea locului, cat si oficialitati din Turda. După razboi, crucea de lemn a fost inlocuita cu o cruce de metal, care exista si azi.

Pe la mijlocul anilor '60 ai secolului al XX-lea, pe coama din partea dreapta a Cheilor (in sensul de curgere al apelor vaii Hasdate) mai exista o veche bisericuta din lemn, nefolosita, pe locul unei vechi manastiri greco-catolice. In anul 1968 biserica a fost demantelata.

In 1935 in Chei s-a deschis o cabana cu aspect medieval, in zona fiind instalate ulterior mai multe case de vacanta.

Este o zona preferata de alpinisti datorita verticalitatii peretilor si accesului relativ usor cu echipamente. Sunt peste 200 de trasee de alpinism si escalada, anual se tin diverse concursuri si memoriale.

Ok, gata, ca prea multe vorba strica!

Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa aveti o zi frumoasa!