29 octombrie 2012

Stapanirea romana


Buna ziua si bun venit la o noua lectie de istorie! Astazi va voi prezenta o parte din stapanirea romana, urmand ca lunea urmatoare sa continuam cu partea a doua si cu retragerea romana.
Provincia Romana Dacia cuprindea Banatul si Ardealul. Alte regiuni ale fostului regat dac au fost fie incluse provinciei Moesia, fie au ramas libere de stapanirea romana. Legiunea a XIII-a Gemina si Legiunea a V-a Macedonica, cu numeroase trupe auxiliare stationand in castrele din Alba Iulia si Potaissa. Colonisti din toate provinciile romane au fost adusi in Dacia. De asemenea si multi daci fugiti in alte zone ale Daciei au revenit.
Trei drumuri militare au fost construite pentru a uni orasele principale, in timp ce un al patrulea, numit "Traian", traversa Carpatii si intra in Transilvania prin trecatoarea Turnu Rosu.
Principalele orase ale provinciei erau Colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa (astazi Sarmizegetusa, judetul Hunedoara), Apulum (azi Alba-Iulia, judetul Alba), Napoca (azi Cluj-Napoca, judetul Cluj) si Potaissa (azi Turda, judetul Cluj)
Limba romana moderna este considerata o limba romanica. De asemenea, chiar daca a fost ocupata pentru o perioada scurta (107 - 271/276), Dacia a fost poate provincia cu cea mai intensa colonizare, cu oameni din toate provinciile imperiului, iar latina s-a impus ca o lingua franca, procesul fiind asemanator, in anumite privinte, cu colonizarea europeana a Statelor Unite si a Americii Latine.
In timpul cat au facut parte din structurile Imperiului Roman, teritoriile nord-dunarene au avut mai multe organizari administrative, fie ca a fost vorba de simple impartiri, fie ca au fost abandonate diferite teritorii. Una dintre cele mai importante reorganizari a avut loc in timpul imparatului Hadrian, reorganizare care poate fi incadrata intr-un context mai larg, al crizei Imperiului Roman si al abandonarii teritoriilor asiatice cucerite de Traian.
In 106 Decebal este definitiv infrant de trupele romane si o parte insemnata a teritoriului condus de acesta este transformat in provincie romana. Traian mai ramane o perioada in noua provincie pentru a o organiza. Astfel, el da o lex provinciae care fixa probabil forma de organizare, conducerea, hotarele, trupele si impozitele.
Inca din anul 102, prin pacea incheiata cu Decebal, romanilor le sunt cedate Muntenia, sudul Moldovei, eventual estul Olteniei si sud-estul Transilvaniei care vor fi inglobate provinciei Moesia Inferior din care vor face parte pana la moartea lui Traian. Exista posibilitatea ca, tot in anul 102 sa fi fost creat un district militar roman, sub conducerea lui Longinus si care cuprindea Banatul, vestul Olteniei si sudul Transilvaniei. In anul 106 se formeaza provincia Dacia propriu-zisa, cuprinzand vestul Olteniei, Banatul si cea mai mare parte a Transilvaniei. Aceasta este organizata ca provincie imperiala, lucru explicabil prin faptul ca se afla chiar la granita Imperiului. Ea va fi condusa de un legatus Augusti pro praetore ales din ordinul senatorial si care indeplinise in prealabil functia de consul. Odata stabilita organizarea noii provincii, pacificarea acesteia s-a realizat relativ repede, lucru dovedit si de emisiunea monetara din anul 112, unde legenda Dacia Capta devine, semnificativ, Dacia Augusti Provincia. In anul 117 imparatul Traian, cel care fusese proclamat Optimus Princes, moare. Ii urmeaza la tron Hadrian, despre viata caruia principalele informatii provin din controversata serie de biografii Istoria Augusta. Dupa cum remarca Dan Ruscu, viata lui Hadrian apartine primului grup de vitae “ceea ce indica un grad mare de informatii reale si credibile” . Autorul capitolului despre viata lui Hadrian este Spartianus. Domnia lui Hadrian incepe in conditii vitrege. Astfel, el este nevoit sa abandoneze teritoriile asiatice cucerite de Traian si care nu fusesera pacificate. Este lesne de imaginat in ce lumina l-a pus aceasta actiune fata de o parte din contemporanii sai, care vazand in Traian pe cel mai bun dintre principi l-au considerat pe Hadrian un succesor nedemn. Un pasaj din Eutropius vorbeste despre faptul ca in acest context al abandonarii provinciilor asiatice, coroborat cu atacurile iazige si roxolane asupra Daciei, Hadrian ar fi avut ideea de a abandona si aceasta provincie, idee la care a renuntat la sfatul “prietenilor” sai care motivau ca prea multi cetateni romani ar ramane astfel la bunul plac al barbarilor. Mai important decat faptul ca aceasta intentie a existat sau nu este ceea ce rezulta din textul lui Eutropius, si anume ca, “spre deosebire de provinciile de dincolo de Eufrat, Dacia avea o organizare avansata si un numar mare de colonisti” .
Asta a fost pe ziua de azi! Restul il veti afla saptamana viitoare.
Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Disqus for Romania! Hai ca putem!