Arcul de Triumf din Bucuresti

Buna ziua si bun venit pe blogul unde astazi vom arunca o privire asupra unui monument -important! Arcul de Triumf din Bucuresti!

Dupa cum am precizat si ieri, ma simt nevoit, la sugestia unor persoane importante din jurul meu, sa scriu mai putin cantitativ decat incepusem. Astfel ca de azi in colo (mai corect vorbind, de fapt de ieri) articolele postate pe aceasta pagina vor fi mai scurt redactate, dar, zic eu, la fel de substantiale si de calitatite. Bineinteles, acolo unde tema si subiectul abordat permite, voi aduce un spor de ilustratii care sa vorbeasca in locul cuvintelor. Dar sa lasam explicatiile si sa-i dam drumul, nu?!

Arcul de Triumf este un monument situat in partea de nord a Bucurestiului, in sectorul 1. Monumentul proiectat de Petre Antonescu, a fost construit in perioada 1991-1992 si renovat in perioada 1935-1936. El comemoreaza victoria Victoria Romaniei in Primul Raboi Mondial.

Arcul de Triumf are o inaltine de 27 m, prezinta o singura deschidere si este de forma paralelipipedica. Machetele au fost executate de artisti plastici, iar pentru cioplirea marmurei, pe langa sculptorii autohtoni, s-a apelat si la un numar de zece sculptori italieni.

Impreuna cu Catedrala Incoronarii de la Alba Iulia, cu Mausoleul de la Marasesti, cu Crucea Eroilor Neamului de pe muntele Caraiman, Mausoleul din Parcul Carol si cu Mormantul Eroului Necunoscut din Parcul Carol, Arcul de Triumf se numara printre monumentele care comemoreaza participarea Romaniei la Primul Razboi Mondial de partea Aliatilor, la finalul caruia aproape toate teritoriile locuite de romani s-au gasit pentru prima data reunite la un loc. Arcul de Triumf nu este primul monument de acest gen ridicat în capitala Romaniei, el fiind precedat de cateva constructii provizorii cu semnificatii asemanatoare, care au marcat, succesiv, victoria Romaniei în Razboiul de Independenta (1878), jubileul celor 40 ani de domnie ai regelui Carol I (1906) si revenirea familiei regale romane din exilul de la Iasi (1918).

In Bucuresti au mai fost ridicate si alte arcuri de triumf, cu existenta temporara, in 1848, 1859, 1878, 1906 si 1918, dar dupa primul razboi mondial s-a luat decizia construirii unui monument cu caracter permanent. In 1922, in timpul mandatului primarului Bucurestiului Matei Gh. Corbescu (februarie 1922 - decembrie 1922), la Bucuresti s-a organizat o parada in cinstea Marii Uniri. Deoarece Arcul de Triumf din 1918 fusese construit dintr-un material care nu rezista ploilor, a fost necesara construirea unuia nou. Din cauza timpului scurt insa, doar scheletul constructiei a fost turnat în beton armat, minunatele Basoreliefuri exterioare fiind realizate din ipsos, ceea ce a determinat – odata incheiate serbarile incoronarii (16 octombrie 1922) – o degradare progresiva, cauzata de intemperii, a aspectului exterior al Arcului de Triumf, acesta ajungand la inceputul anilor 1930 un „monument incomod” pentru imaginea „Micului Paris” interbelic.

Deabia în 1932, în urma unui articol al lui Mihai Mora intitulat sugestiv „O datorie imperioasa”, situatia deplorabila a Arcului de Triumf revine în atentia opiniei publice.Lucrarile decorative de la vechiul Arc de Triumf,realizat in 1922 de scuptorul Dumitru Mataoanu, nu au mai fost folosite la refacerea definitiva a Arcului de Triumf.

Populatia, si cu precadere numeroasele asociatii si societati ale fostilor combatanti din primul razboi mondial, a contribuit cu peste 7 milioane de lei la edificarea Arcului de Triumf, raspunzand cu promptitudine subscriptiilor lansate in cursul anului 1935 de Ministerul Apararii Nationale. Odata adunate sumele necesare, anul 1936 a fost consacrat integral definitivarii monumentului, care a fost construit din granit de Deva, in stil clasic, dupa modelul marelui Arc de Triumf de la Paris. Stalpii, pe care se sprijina monumentul au scari interioare, care duc spre terasa acestuia. Ceremonia inaugurarii a avut loc la 1 decembrie 1936, cand se implineau 18 ani de la Unirea Transilvaniei cu Romania. Momentul a fost marcat de participarea Regelui Carol al II-lea, a mamei sale, Regina Maria, a Printului mostenitor Mihai, a membrilor guvernului Romaniei si a numerosi invitati de onoare din tara si din strainatate.

Dupa venirea la putere a comunistilor in Romania, Arcul de Triumf a fost „mutilat” prin scoaterea de pe partile laterale a celor doua texte ale proclamatiilor Regelui Ferdinand catre tara de la Alba Iulia din 1922. De asemenea, au fost scoase de pe frontispiciul de pe fatada sudica monumentului efigiile regelui Ferdinand Intregitorul si ale Reginei Maria, realizate de sculptorul Alexandru Calinescu, si au fost distruse, fiind substituite de doua mari flori de piatra. Dupa 1989, florile de piatra au fost date jos, si au fost montate doua medalioane din bronz, ce infatiseaza chipurile regelui Ferdinand si al Reginei Maria, inlocuindu-le pe cele originale, dar inscriptiile de pe panourile laterale au ramas tot martelate.

Astazi, Arcul de Triumf reprezinta unul din simbolurile binecunoscute ale capitalei Romaniei. Cu toate acestea, primarul Bucurestiului, Sorin Oprescu a declarat ca Primaria nu detine actul de proprietate pentru Arcul de Triumf, astfel ca, teoretic, E în stare sa vina unul sa îmi spuna ca acolo a fost casa lui ma-sa si să revendice proprietatea.

Arcul de Triumf adaposteste un mic muzeu, care poate fi vizitat doar cu anumite ocazii speciale. Vizitatorii pot vedea patru expozitii: Marele Razboi al Reintregirii Neamului (fotografie si film), Heraldica Marilor Familii Boieresti (efigii din bronz, fotografii), Arcul de Triumf in Imagini (fotografii, machete), Marea Unire de la 1918 ( unde se gasesc si coroanele si sceptrul regal reproduse 1:1, fotografii) si pot urca pe terasa superioara.

Arcul de Triumf este inscris în Lista monumentelor istorice din Bucuresti, Sector 1, din anul 2010, Municipiul Bucuresti, cu cod LMI B-II-m-A-1800 1.

Ok, recunosc ca nu a fost tocmai un articol cu continut scazut de text, insa cred ca v-ati dat si voi seama ca nu prea ai cum sa te exprimi mai pe scurt despre Arcul de Triunf.

Dumnezeu sa va binecuvanteze!