Mircea Eliade

Buna ziua dragi cititori, iubitori ai lecturii de calitate si ai culturii!

Astazi va invit la cateva randuri despre un roman ce a avut o activitate culturala emblematica. Mircea Eliade este unul dintre acei romani care ne fac mare cinste in lume si care este recunoscut peste hotare, cel putin in America, poate chiar mai bine decat in tara noastra. Tocmai de aceea am ales ca astazi, spre a ne mai spala din aceasta rusine, sa o dedic acestei mari personalitati.

Mircea Eliade a venit pe lume in data de 13 martie 1907 si a parasit-o in data de 22 aprilie 1986. El a fost istoric al religiilor, scriitor de fictiune, filozof si profesor la Universitatea din Chicago, unde a fost chiar titular al catedrei de istoria religiilor si onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Intreaga lui opera poate fi stransa in peste 80 de volume, cuprinzand 30 de volume stiintifice, opere literare si si eseuri filozofice, traduse in 18 limbi, si a circa 1200 de articole si recenzii cu o tematica extrem de diversificata, foarte bine documentate. Si toate acestea fara a pune la socoteala si jurnalele sale intime si manuscrisele inedite.

Eliade prezinta un interes deosebit inca din copilarie pentru studii, citind cu pasiune, in ciuda tatalui sau care era ingrijorat de faptul ca-si pune vederea in pericol si asa destul de slaba. El citeste cu pasiune, unul dintre autorii lui preferati fiind Honore Balzac. De asemenea parcurge nuvelele lui Giovanni Papini si studiile social-antropologice ale lui James George Frazer. Il atrage si filozofia, studiind lucrarile lui Vasile Conta, Marcus Aurelius si Epictet, dar si istoria, studiind in special lucrarile lui Niolae Iorga si Bogdan Petriceicu Hasdeu. Mircea Eliade invata astfel limbile italiana si engleza. In particular incepe sa invete si persana si ebraica.

Cu asa interes pentru studiu, Mircea Eliade s-a facut remarca inca de la 14 ani, cand deja scria articole despre entomologie. Mai apoi, in 1925 scrie primul sau roman, volum autobiografic, intitulat: „Romanul adolescentului miop”. Iar patru ani mai tarziu deja isi termina cel de-al doilea roman, care vine ca o continuare la primul, „Gaudeamus”, unde apare si profesorul lui Nae Ionescu, care avea sa aiba o influenta decisiva asupra carierei sale, oferindu-i un post in redactia ziarului „Cuvantul”.

Dorind sa-si largeasca orizontul intelectual dincolo de cultura franceza, pe atunci dominanta in Romania, Eliade invata limba italiana si cu ocazia unor calatorii in Italia ii cunoaste personal pe Giovanni Papini și pe Vittorio Macchioro, care avea publicatii in domeniul istoriei religiilor. O indiscretie a tanarului Eliade, care publica un interviu luat lui Macchioro, mentionand unele remarci amare ale acestuia asupra regimului lui Mussolini, i-au provocat acestuia neplaceri. In 1929 isi ia licenta cu o teza despre filozofia italiana in timpul Renasterii.

Dupa cultura italiana, filozofia indiana devine a doua pasiune a lui Mircea Eliade. Obtinand o bursa particulara, incepe sa studieze limba sanscrita si Yoga cu Surendranath Dasgupta, in Calcutta. Intors la Bucuresti, isi da doctoratul in filozofie cu o dizertatie despre Yoga. In 1933 capata mare popularitate romanul Maitreyi, bazat pe experienta din India si pe date autobiografice. Intre 1932 și 1943 publica mai multe volume de proza literara, eseuri si lucrari stiintifice.

De la inceputul anilor ’30, Eliade a imbratisat ideologia miscarii legionare, fapt pentru care a avut de suferit, fiind inchis o scurta perioada, de catre membrii Garzii de Fier, campanie autorizata de Carol al II-lea.

Incepand din 1957, Mircea Eliade se stabileste la Chicago, ca profesor de istorie comparata a religiilor la Universitatea "Loyola". Reputasia sa creste cu fiecare an si cu fiecare noua lucrare aparuta, devine membru in institutii ilustre, primeste mai multe doctorate honoris causa.

Ca istoric al religiilor, Mircea Eliade a pus accentul asupra conceptului de spatiu si timp sacru. Spatiul sacru este in conceptia lui Eliade centrul universului, pe cand timpul sacru este o repetitie a elementelor de la originea lumii, lumea considerata ca "orizontul" unui anume grup religios. In aceasta conceptie fiintele umane arhaice erau orientate in timp si spatiu, cele moderne ar fi dezorientate. Dar si in omul modern ar exista o dimensiune ascunsa, subconstienta, guvernata de prezenta secreta a unor profunde simboluri religioase. Catedra de Istoria Religiilor de la Universitatea din Chicago ii poarta numele, ca dovada a vastei sale contributii la literatura specializata din acest domeniu. La catedra i-a urmat prof. Wendy Doniger. In ultimii ani de viata, in ciuda serioaselor probleme de sanatate, Eliade a continuat sa lucreze editand cele 18 volume de enciclopedia religiilor, adunand contributii pentru ultimul volum de istoria credintelor si proiectand un compendiu al lucrarilor sale de istoria religiilor care sa apara sub forma unui mic dictionar. Mircea Eliade a murit la varsta de 79 de ani, pe 22 aprilie 1986, la Chicago, fiind incinerat a doua zi.

Pentru a cunoaste mai multe despre acest om, va sugerez sa-i cititi macar cateva lucrari.

Dumnezeu sa va binecuvanteze!