Geto-Dacii

Buna ziua tuturor!

Asa cum probabil stiati, astazi fiind luni, vom incepe sa studiem minunata noastra istorie a poporului roman si cum istoria cel mai bine este inteleasa atunci cand este prezentata cronologic, evindent, asa va v-oi prezenta si eu, incepand de la inceputul inceputurilor, adica de la geto-daci, stramosii nostrii care au trait pe teritoriul Romaniei de astazi.

Voi incerca totusi s anu va obosesc prea tare si sa fiu cu mult mai scurt decat se cuvine spre exemplu la o ora de scoala. Cu alte cuvinte voi puncta, relativ pe scurt cateva dintre, elementele importante. Bine! Sa-i dam drumul!

Dacia era in antichitate tara locuita de geto-daci, care erau impartiti intr-un numar mai mare de state si ocupau un teritoriu cuprins intre: raul Tisa (la vest), raul Nistru si Marea Neagra, sau cum mai era ea numita, Marea Pontica (la est), Dunare (in sud) si Carpatii Padurosi (in nord). In anumite parti chiar depaseau aceste hotare, spre est, peste Nistru, „inaintand pana spre Bug”, iar spre vest „ajunsera pana la Dunarea Panonica”. Denumirea de geti este data de greci, iar romanii ii numeau daci.

Regatul Dacic a ajuns la cea mai mare intindere a sa in timpul Regelui Burebista, avand ca hotare, tarmul Marii Negre si Bugul spre est, Cadrilaterul Boem, Dunarea Panonica si Morava spre vest, Carpatii Padurosi spre nord, iar muntele Haemus (lantul Balcanilor) spre sud. Capitala regatului era orasul Argedava.

Conform informatiilor ramase de la Strabon, dacii locuiau in zona muntoasa (si indica raul Mures) pana in parte superioara a Dumarii (denumita Danubius – de la izvoare si pana la Drobeta), iar getii stapaneau partea de la Cataracte (astazi Cazane) denumita Istru pana la varsarea acesteia in Marea Neagra. Tot el spune ca „dacii au aceeasi limba cu getii” si ca „elenii i-au socotit pe geti de neam tracic”. De asemenea, Dio Cassius ce spune ca Regele Getic Burebista i-a zdrobit pe cei condusi de regele Critasir, afirma ca Critasir a fost invins de daci si pastreaza denumirea luptatorilor armatei de geti sau daci pentru a denumi popoarele de la nord. In concluzie se poate afirma cu certitudine ca „dacii sau getii, sunt doua denumiri pentru unul si acelasi popor.”

Totusi prima relatare despre geti apartine lui Herodot care relateaza campania din 514-512 i.Hr. a lui Darius impotriva scitilor la nord de Marea Neagra, si arata ca „inainte de a ajunge la Istru, biruie mai intai pe geti care s-au crezut nemuritori”, iar despre faptul ca au pierdul lupta spune: „ei (getii) au fost cei mai viteji si cei mai neinfricati dintre traci”.

De la istoricul grec Diodorus Siculus aflam despre victoria stralucita din aul 300 i.Hr. a Regelui get Dromihete impotriva regelui macedonean al Traciei, Lisimahos, dar si de genorozitatea pe care acesta a aratat-o invinsului, organizand un ospat pentru el si ceilalti comandanti captivi, getii mancand cu linguri si catraone de lemn, iar condamnatii capturati mancand cu tacamuri si din farfurii de aur, pentru ca mai apoi sa-i elibereze. Scriitorul antic Justinusne relateaza ca in timpul lui Oreles, dacii au fost invinsi de bastarni, iar regele lor i-a pedepsit sa se poarte ca femeile si doar o victorie in alta batalie le aduce iertarea.

Inscriptiile descoperite la Histria, mentioneaza numele a doi regi geti din sec III i.Hr.: Zalmodegicos si Rhemaxos, fata de care ascultau cetatile grecesti din Dobrogea. Trogus Pompeius in Prologul cartii a XXXII-a mentioneaza un „salt de putere a dacilor condusi prin regele Rubobostes si a numarului lor”.

Contemporan cu evenimentele care au dus la constituirea regatului Dac, în anul 70 i.Hr., geograful și istoricul Strabon (63 i.Hr. - 19 d.Hr.) relateaza: "Ajungand în fruntea neamului sau...getul Burebista l-a înaltat atat de mult...încat, a ajuns să fie temut și de romani. O inscripție grecească din Dionysopolis (Balcic) il descrie pe Burebista ca fiind: "cel dintai și cel mai mare dintre regii din Tracia ". Victoriile din luptele purtate de Burebista cu neamurile vecine au facut ca regatul dacic să ajunga la cea mai mare antindere a sa. De asemenea, pentru a obtine aceste succese, Burebista, ajutat și de preotul Deceneu a savarsit o reforma politico-religioasa a poporului, bazata pe "abstinenta si sobrietate și ascultare de porunci". Dacă la inceput capitala a fost la Argedava, Burebista a construit una noua: Sarmizegetuza. Trebuie precizat ca: "Pareri ca acelea care vad în numele capitalei dacice Sarmizegetusa o amintire a sarmatilor n-au nici un temei istoric".

Intentia lui Caezar de a organiza o mare expeditie în anul 44 i.Hr., împotriva dacilor nu s-a concretizat deoarece a fost asasinat. Nu la mult timp dupa aceea, și Burebista "a cazut victima unei conspiratii de nemultumiti". Dupa moartea sa, regatul s-a divizat, astfel incat in timpul lui Octavianus Augustus existau 5 regate dacice, în stanga Dunarii, iar în Dobrogea trei. Regii din Dobrogea erau: Roles, Zyraxes și Dapyx. Despre Cotiso se spune ca a fost in discutii cu Octavianus Augustus pentru a se casatori cu fiica acestuia Iulia, insa casatoria nu a mai avut loc. Dicomes a fost unul dintre regii daci care a continuat politica de ostilitate dusa fata de Imperiul Roman. Cum regatul sau era in Campia Munteana, a incercat sa-si intinda stapanirea peste Dunare. Ajutat și de bastarni, a trecut in sudul Dunarii si i-a batut pe moesi, tribali, dardani și denteleti. Cum cei din urma, denteletii - un neam tracic, erau sub protectia romanilor, acestia trimit o armata sub conducerea lui Crassus, care ajutat și de regele get Roles, duce o serie de batalii contra bastarnilor. Un alt rege dac, Scorilo (cca. 28 - 68 d.Hr.) credea si el ca nu e bine să intre în conflict cu romanii si la insistentele celor care doreau să atace provinciile de peste Dunare le explica printr-o pilda practica relatata de istoricul Frontinus: "Scorilo...a pus doi caini sa se manance intre ei și cand erau mai in focul bataliei, le-a aratat un lup pe care, indata, lasand furia dintre ei, cainii s-au aruncat".

In fata pericolului roman ajuns la Dunare, regele Duras a cedat conducerea lui Decebal. Acest fapt ne este relatat de Dio Cassius: "Duras care domnise mai inainte lasase de buna voie domnia", în favoarea lui Decebal, "fiindca era foarte priceput la planurile de razboi si iscusit la infaptuirea lor".

Ca sa nu ne lungim prea mult, astazi ne vom opri aici si vom continua lunea urmatoare cu noi date despre cultura, religia si alte aspecte ale stramosilor nostri geto-daci.

Va multumesc pentru timpul dedicat lecturii si Dumnezeu sa va biecuvanteze!