Ateneul Roman

            Buna ziua!

            Asa cum am spus si ieri, acest blog va urma un sir ordonat dupa un program bine precitat si ca atare, astazi, fiind miercuri, va voi prezenta o lucrare arhitecturala monumentala extrem de reprezentativa. Fara alte comentarii, va propun ca astazi sa aflam cat mai multe despre Ateneul Roman.

          

         Ateneul Roman este o constructie din sectorul 1 al Bucurestiului, situata in apropierea Caii Victoriei si a pietei care poarta aztazi numele de Piata Revolutiei. Construit pentru a fi un palat al artelor si stiintelor, cladirea este locul in care sunt organizate, intr-o ambianta fastuasa, expozitii, concerte si conferinte. Palatul a fost gazda unei pinacoteci (Pinacoteca Statului – patrimoniul acesteia a fost donat Muzeului National de Arta al Romaniei), a unei biblioteci si uneori a proiectiilor de film. Imaginea cladirii, portirul neogrec, amplasat sub frontonul ionic si cupola frumos ornamentata, a fost pentru mult timp emblema Bucurestiului. In prezent, edificiul este un reper arhitectural important in estetica municipiului si un element turistic notabil.

Societatea Ateneului Roman

In anul 1865, din initiativa lui Constantin Esarcu, Vasile Alexandrescu Urechea si Nicolae Kretzulescu, lua fiinta Societatea Literara „Ateneul Roman”. Scopul initiativei culturale este unul educativ si anume propagarea cunostintelor folositoare poporului, in special claselor sociale de mijloc, prin intermediul unor cursuri si conferinte publice. In acea perioada, inainte de construirea Palatului Ateneului, activitatea societatii se desfasoare intr-un salon al Ministerului Instructiunii, minister aflat in resedinta printului Constantin Ghica.

La initiativa grupului de intelectuali din cadrul societatii, in anul 1885, incepe construirea unui nou sediu societatii, adecvat misiunii declarate, Palatul Ateneului Roman.

Istoric

Ateneul si gradina din fata acestuia sunt asezate pe locul in care in 1730 era „Livada lui Vacarescu”, proprietatea poetului Ienechita Vacarescu. Mihail Cantacuzino, spatarul Munteniei, considerat primul arhitect roman, a construit pe locul livezii o biserica inchinata Episcopiei din Ramnicu Valcea, numita ulterior „Biserica Episcopiei”. In cortea bisericii functiona o scoala in care erau predate cantece bisericesti. Dupa distrugerea bisericii si a scolii, pe terenul ramas, a fost amenajata o gradina. Gradina a fost terminata in 1872 si a fost numita „Gradina Episcopiei”. In mijlocul acesteia, in amintirea bisericii, a fost amplasata o urna, opera lui Karl Stork.

Gradina a fost incorporata Ateneului abia in 1888, fiind cunoscuta sub numele de „Gradina Ateneului”.

La momentul in care s-a hotarat inaltarea Ateneului, terenul aflat in spatele Episcopiei apartinea „Societatii Ecvestre Romane”. Inainte de cumpararea terenului de la societatea amintita, existau planuri si chiar unele demersuri concrete pentru construirea unui circ pe acest teren. Fundatia circulara, pregatita pentru menajul circului si ideea de a folosi aceste temelii l-au obligat pe arhitectul francez al Ateneului sa proiecteze cladirea intr-o forma circulara si sa-i adauge un acoperis de forma unei cupole.

 Costurile realizarii proiectului fiind ridicate, Societatea Literara nedispunand de intreaga suma necesara, dar si din lipsa unei implicari din partea autoritatilor statului din acea vreme, s-a apelat la o subscrietie publica nationala pentru completarea sumei necesare inceperii construirii asezamantului. Colecta publica a avut sloganul: „Dati un leu pentru Ateneu".

In anul 1886, arhitectul francez Albert Galeron si arhitectul roman Constantin Baicoianu intocmesc planurile dupa care va fi construit Ateneul, ajutati de arhitectii renumiti ai vremii: Grigore Cerchez, Constantin Olanescu, Ion Mincu, Ion Gr. Cantacuzino. Pentru lucrarile de fierarie s-a apelat la un arhitect german, Schwalbach.

cu toate ca in anul 1888 constructia era partial finalizata, datorita lipsei de fonduri, Ateneul este dat in folosinta pe 14 februarie, lucrarile continuand pana in anul 1897. Inca de la darea in folosinta, in salile Ateneului incep sa aibe loc conferinte, expozitii de pictura, concerte ale Societatii Filarmonice Romane.

Incepand cu anul 1888 apar discutii despre decorare interioara si in special despre pictura de pe peretele circular al salii mari de concerte. Constantin Esarcu si Alexandru Odobescu propuneau realizarea unei fresce monumentale care sa descrie momentele esentiale ale istoriei Romaniei si sa fie in acelasi timp o imagine specifica a poporului roman.

In anul 1901, pictorul Stefan Popescu propune un proiect pentru a impodobi sala de concerte. pictura trebuia realizata pe o panza lunga de 300 msi necesita inchiderea salii pe parcursul realizarii picturii. Din lipsa de fonduri, proiectul stagneaza pentru mai multi ani.

Intre anii 1919-1920 cladirea Ateneului a fost folosita de autoritatile statului din acea vreme ca sediu al Camerei Deputatilor. pe 29 decembrie 1919, in sala mare a Ateneului, Camera a votat ratificarea unirii Transilvaniei, Basarabiei si Bucovinei cu Romania.

In anul 1924 au aduse unele modificari cladirii Ateneului, conform planurilor arhitectului Ion Fonescu. Subsolul a fost transformat, astfel incat sa permita infiintarea a doua sali de cinema si a doua sali circulare pentru expozitii. Tot in aceasta perioada, Tot in aceasta perioada s-au facut modificari si in aripa dinspre strada Episcopiei, in sala bibliotecii. Aceasta a fost impartita in parte si etaj, prin adaugarea unui planseu de beton. Lucrarile de reconfigurare au fost finalizate in 1928.

Dupa o perioada destul de lunga, este adusa din nou in discutie pictarea salii mari de spectacole. In cele din urma, proiectul pictorului Costin Petrescu este luat in calcul. pictorul propunea realizarea unei fresce lunga de 75 m si lata de 3 m, executata in tehnica "al Fresco", care sa contina in 25 de episoade istoria romanilor. Lucrarea a inceput in 1933 si a fost inaugurata in 26 mai 1938, fondurile necesare derularii proiectului fiind obtinute si de aceasta data prin subscritie publica. In anul 1935, la initiativa lui George Enescu, incepe o campanie destrangere de fonduri pentru constructia orgii de concert, din sala mare de concerte.

In anul 1944, avioanele germane cantonate la Otopeni au pornit, din ordinul lui Hitler, un atac sistematic asupra Bucurestiului. Atacul a avut loc in 24 si 25 august, atat ziua cat si noaptea, fiind atinse o serie de edificii de insemnatate din capitala, precum Teatrul National, Palatul Regal, Muzeul National de Istorie Naturala Grigore Antipa. printre aceste obiective s-a numarat si palatul Ateneului Roman.

Descriere

Edificiul are o inaltime totala de 41 m si este construit in stil neoclasic, cu elemente de decoratie tipice arhitecturii franceze de sfarsit de secol. Constructia din planul central prezinta un stil eclectic.

In prezent sala mare de concerte are 28.5 m diamentru, 16 m inaltine si o capacitate aproximativa de 794 locuri.

Exterior

Fatada constructiei este intoarsa spre apus si contine un peristil format din sase coloane ionice, care dau cladirii aspectul unui templu grecesc antic. Coloanele sustin un fronton triunghiular si au la baza un peron format din opt trepte.

Zidul peristilului, aflat deasupra usilor de intrare in palat, prezinta 5 medalioane in mozaic, reprezentandu-i pe Alexandru cel Bun, Neagoe Basarab, Vasile Lupul,  Matei Basarab si Carol I.

Interior

In interiorul palatului existau sali de expozitie, sali de proiectie cinematografica, o biblioteca, un depozit de carti (aproximativ 10.000), o sala mare de conferinte sau concerte si Pinacoteca Statului.

La parter, constructia prezinta un vestibul mare circular, dublat de un inel de 12 coloane cu o tencuiala ce imita marmura roz. Din vestibulul cunoscut ca "Rotonda Ateneului" pornesc patru scari si scara de onoare, realizate din marmura roz de carrara, construite fiecare in jurul unui pilon de zidarie si formeaza, la palier, balcoane catre rotonda. Scarile conduc catre marea sala de concerte.

Sala de concerte continea un parter in care erau randuri de 600 de fotolii. Sala prezenta si cele 52 de loji, asezate pe 2 randuri. La cererea lui Alexandru Odobescu, bolta sali a fost ornata cu antropomorfe, zoo si fito in relief policromat aurit, avand ca sursa de inspiratie basmele populare romane. 

Deasupra lojilor friza prezinta un decor format dintr-o fresca continua, realizata in tehnica "al Fresco", opera pictorului Costin Petrescu, intre anii 1933 si 1938.

Fresca Ateneului

Fresca, lata 3m, se intinde dintr-o parte in alta a scenei pe o lungime de 75 m si cuprinde 25 de episoade din istoria Romaniei, simbolizand "cartea deschisa a istoriei nationale pentru cei ce o privesc". Scenele sunt prezentate intr-o succesiune inlantuita fara a fi separate unele de altele.

Privind spre loja regala, de la stanga spre dreapta, cele 25 de episoare sunt:

1. Imparatul Traian intra in Dacia
2. Legionarii romani colonizeaza Dacia
3. Formarea poporului daco-roman
4. Straja romana
5. Invazia barbarilor
6. Inceputurile poporului roman
7. Statomicirea
8. Descalecarea
9. Statul militar
10. Statul administrativ - impartirea dregatoriilor
11. Cruciada romaneasca
12. Stefan cel Mare
13. Epoca de pace si credinta
14. Mihai Viteazul
15. Inceputurile culturii romanesti
16. Horia, Closca si Crisan
17. 1821 - Revolta lui Tudor Vladimirescu
18. Anul 1848 in Transilvania
19. Anul 1848 in Principate
20. Alexandru Ioan Cuza
21. Anul 1859 - Unirea Principatelor
22. Carol I - Razboiul de independenta
23. Razboiul intregirii nationale 1916-1918
24. Ferdinand I Intregitorul
25. Epoca de consolidare

Aleea cu sculpturi

In perioada antebelica, aleile Gradinii Ateneului erau impodobite cu busturile care reprezentau mari oameni politici, de cultura sau artisti romani. Din pacate, acestea nu s-au pastrat, pentru ca au fost distruse in perioada anilor de comunism. Busturile ce impodobeau gradina erau ale lui: Mihai Eminescu, Mihail Kogalniceanu, P.S. Aurelian, Ion Ghica, Traian Demetrescu, Dumitru Georgescu-Kiriac, Ienechita Vacarescu, Constantin Esarcu, Gavriil Masicescu, C.A. Rosetti, Vasile Urechea-Alexandrescu, generalul Ioan Emanoil Florescu, Grigore Tocilescu, Gherghe Dem Theodorescu, C.I. Stancescu si Theodor Serbanescu.

Inscrierea pe lista Patrimoniului European

Ateneul Roman este inscris in Lista Monumentelor Istorice din anul 2004, sub cod LMI B-II-m-A-18789, monument de arhitectura de grupa valorica A, de valoare nationala si universala.

Monumentul este protejat si prin legea nr.5/2000, lege privind aprobarea Planului de Amenajare a teritoriului National-PATN, Sectiunea III, Zone protejate, Valori de patrimoniu cultural de interes national, (monumente istorice de valoare nationala, exceptionala).

In ziua de 21 martie 2007, cu prilejul marcarii, in Romania, a aniversarii a 50 de ani de la semnarea, la 25 martie 1957, a Tratatului de la Roma, care a instituit Comunitatea Economica Europeana, pw zidul Ateneului Roman a fost asezata o placa spre a marca includerea acestui monument pe lista Patrimoniului European, aprobata cu ocazia Consiliului informal al ministrilor culturii din Uniunea Europeana, care a avut loc la Berlin, la 13 februarie 2007.

            Multumesc tuturor celor care au avut rabdare sa citeasca tot si Dumnezeu sa va binecuvanteze!